Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
img

Assassin’s Creed Origins Review: Un motiv sa dai inca o sansa seriei!

/
/
/

Ubisoft au cam avut de furca cu franciza Assassin’s Creed, cel putin dupa ultimele 3 iteratii, jocurile suferind atat la capitolul gameplay, cat si la functionalitate. Sigur, si-au luat o pauza de un an de zile pentru a slefui si aduce jocul pe noi culmi ale gloriei, dar a fost indeajuns cat sa salveze seria de la o soarta meschina? Da… si nu… in unele cazuri, Assassin’s Creed Origins fiind un nou inceput, luminos la drept vorbind, pentru serie, dar unul inca destul de trunchiat si rigid.

Totusi, exista motive bune pentru a cumpara acest joc si pentru a te interesa mai mult de serie, chiar daca nu ai fost cel mai mare fan Syndicate!

Prezentarea si alcatuirea generala a jocului a fost schimbata dramatic, Assassin’s Creed Origins de aceasta data impartasind mai mult ADN cu titluri precum Horizon sau Witcher, poate chiar Far Cry si For Honor, imprumutand si adaptand cu succes mecanici si tertipuri narative, pentru a pune cap la cap un titlu cu adevarat interesant.

Narativ, discutam despre o oare care intoarcere la radacini, echipa de scenaristi oferind o poveste de origini, credibila, cu un personaj principal cu adevarat motivat si mai ales pe care o sa il placi. Un lucru pe care nu il putem spune despre alti protagonisti ai seriei. Bayek este mult mai atent construit, mult mai bine structurat, motivatiile sunt clare in contextul povesti. Adaugi la asta si faptul ca exista questuri secundare pe care le poti accesa si un sistem de level up combinat cu un inventar si parca, parca joci Witcher of  Creed. Care la drept vorbind, nu este un lucru atat de rau. Sa adaptezi ceva care functioneza si sa ii oferi o indentitate propie e ceva destul de interesant. Mai ales daca exista pe harta destule elemente care sa te incite si sa te atraga.

Pe de alta parte, aceste side-questuri introduse in Assassin’s Creed Origins reusesc sa ofere si un simt de implinire si de satisfactie, implicare directa daca doriti, rezultatul fiind un joc cu un flow narativ mult mai bogat comparativ cu restul jocurilor din serie. Asta nu il scuteste de probleme.  Nu exista un simt de urgenta, de pericol iminent. Poti sa faci cam ce te taie capul si povestea nu te penalizeaza pentru ca au trecut cateva zile de la momentul in care ai luat un quest. De altfel, poti sa accepti un quest care spune clar ca cineva urmeaza sa fie mancat de hipopotami daca nu te grabesti, doar ca questul in sine sa se activeze atunci cand ajungi in zona respectiva.

Bine, chestia asta cu sentimentul de urgenta, este un element subiectiv, jocul dorind sa te lase sa te distrezi in voie, fara sa te simti presat de o clepsidra care iti atarna in coltul ecranului precum Sabia lui Damocles. Este de inteles, dar ne-ar fi placut sa vedem un time trail pentru campanie, care ar fi facut lucrurile mult mai incitante.

Lucrurile s-au mutat in Egipt, o zona arida, plina de nisip si peisaje exotice pentru occidentali. Cu placuri de vegetatie si accente adecvate, oaze si banditi. Dar, asa cum era de asteptat, exista si Templieri, care acum se numesc The Order, naratiunea portretizand chiar radacinile asasinilor si cum au luat ei fiinta.

Recunoastem ca este de departe una dintre cele mai bune povesti iesite pe portile unui studio Ubi, dar, mai are nevoie de ceva polish, existand cateva goluri narative. Dar, daca treci peste asta si te uiti atent la ceea ce ai in fata, o sa descoperi o poveste structurata bine, cu personaje pe care s-ar putea sa le recunosti din cartile de istorie, care spre stupoarea noastra nu se termina in pom. Este primul final Ubi care ofera ceva satisfactie pentru gameri. Asta pana nu iti aduci aminte ca esti in Animus. (nota pentru producatori – Putem pur si simplu sa scapam de acest element? O balta magica ar functiona mai bine)

Per total, doar la capitolul poveste, pe care am incercat pe cat posibil sa nu o desconspiram, oferim un 8.5, nota pe care o merita pe deplin. Cine stie…. poate intr-o viitoare iteratie, baietii rai au mai multa implicare in poveste si exista acel simt de urgenta de care discutam mai devreme.

Primul lucru pe care trebuie sa il sti despre gameplay-ul din Assassin’s Creed Origins, este ca nu mai are nimic in comun cu jocurile precedente. Gata cu atacurile de tip spam, de te durea degetul de la apasat acelasi buton. Gata cu combo-urile repetitive in care parezi, lovesti, parezi, parezi, lovesti. Sistemul de lupta a fost intr-un final updatat. Slava Pixelului…

Mult mai tactic, mult mai bine implementat, oferind atat sansa de a te strecura sau contracara in forta. Asta atata timp cat nu te iei la trozneala cu indivizi de un nivel mai mare ca tine, in numar mare, moment in care o sa iti iei omorul grav. Assassin’s Creed Origins este greu. Mai ales unele lupte. Bine, odata ce iti cresti personajul, mai aduni niste ingrediente pentru arme noi si inveti cum functioneaza lucrurile o sa te obisnuiesti, dar aceasta perioada de acomodare s-ar putea sa dureze undeva intre o ora si trei ore, in functie de cat de familiar esti cu franciza AC.

Faptul ca nu trebuie sa mai sincronizezi memoria 100% si introducerea unei lumi mai dinamice schimba si mai mult abordarea terenului, Assassin’s Creed Origins impartasind aici cateva mecanici de gameplay cu Far Cry, harta fiind piperata cu side-questuri, event-uri si fel si fel de extra-optiuni de gameplay care o sa te tina ocupat cel putin 20 de ore dupa terminarea jocului. Bine, jocul te indruma si te ajuta activ, indicand exact ce si care zona de pe harta imensa poti sa acceszi si care sunt obiectivele majore. In prima instanta o sa te simti un fel de Rambo din Egipt si o sa te duci pe unde nu iti fierbe oala, moment in care o sa iti dai obstescul sfarsit. Inamicii sunt destul de puternici. Inteligentul artificial da impresia ca a mai fost mesterit ceva sub capota, dar din pacate, cea mai mare problema a seriei, inca nu a fost rezolvata.

Assassin’s Creed Origins are acelasi cameraman beat cuiu lu’ Pepelea, care nu poate sa se decida daca vrea sa faca un zoom, sa se indeparteze, reusind sa fie in mai bine de 50% dintre cazuri focalizat pe alt punct de interes, fata de ceea ce noi incercam sa vizualizam. Mai simplu, cand e prea aproape, cand e prea departe, dar rare ori in focus. Combinam asta cu un sistem de lock on care functioneaza cand si cum vrea el si o sa te gasesti in cateva ipostaze frustrante in care o sa pierzi batalii importante. In alta ordine de idei, daca intelegi noul sistem de dodge si atac destul de bine, problema cameramanului nu este o problema atat de mare, de cele mai multe ori un dodge roll resetand camera si rezolvand problema. Ceea ce incercam sa spunem este ca asasiniii au invatat trucuri noi si functioneaza al dracu de bine in contextul nou.

Un alt lucru pe care aparent assasini antici stiau sa il faca, era sa innoate si sa poarte fel si fel de arme bizare. Comparativ cu restul seriei, acum, intr-un final, avem un inventar si un tab-uri distincte pentru fiecare element al jocului in parte. Poti acum sa gasesti sau sa craftezi diferite obiecte, de la arcuri si sabii, pana la armuri si consumabile. Sigur, colectarea de resurse este fun, dar unele astfel de obiecte au nevoie de ceva materie bruta, unele fiind mai greu de obtinut. Mai adaugam aici si modificatori de calitate, precum epic, rar, unic si o sa petreci cateva ore bune doar cu alcatuirea unui set care sa se preteze la felul in care joci tu.

Sistemul de level up te ajuta in aceasta privinta. Nu exista modificatori exacti care sa iti indice ce si cum ai facut, ca intr-un RPG traditional. Ubisoft au ales o abordare mai simplista, reducand totul la un nivel, viata si trei tipuri de damage. Aceastea pot fi imbunatatite si upgradate, poate chiar schimbate daca o arma nu se preteaza pe stilul tau de joc, flexibilitatea fiind la mare pret in acest joc.

Asta este si punctul forte la gameplay. Nu exista metode de abordare gresite de aceasta data, asta daca nu iti spune jocul direct ca trebuie sa il asasinez pe X fara scandal. Chiar si asa, exista feluri in care sa rezolvi treaba fara sa te deranjezi. Asta pentru ca exista un arbore de abilitati ramificat in trei categorii: Warrior, Hunter si Seer. In functie de ce atribute alegi, Bayek se va comporta total diferit pe campul de lupta, fiecare ramura oferind noi posibilitati de atac sau furisare. Exista un echilibru aproape imperfect intre aceste abilitati, unele fiind cu adevarat folositoare, altele fiind acolo doar pentru ca mai era spatiu liber. Chiar si asa… combinatia: Iteme, arbore de abilitati si noul sistem de lupta functioneaza bine in tandem. Am spus bine si nu excelent, de notat!

Dar exista si limitari impuse de producator. Una dintre acestea este Eagle Vision-ul. Un marker important al seriei, aici este de negasit, fiind inlocuit de o vedere panoramica oferita de un vlutur. Mult mai realist si mult mai antrenant, prezenta adversarilor fiind indicata nu de siluete ci de punctulete deasupra capului. Ceea ce face inflitrarea intr-o baza, mult mai grea. In esenta este un joc mult mai greu fata de predecesori. Element, care la final ofera un sentiment de implinire si satisfactie atunci cand termini un nivel, ceea ce pentru noi gamerii… este un factor destul de important. Asta ca sa nu mai discutam de momentul in care „rezolvi” probleme, a se citii faci pe detectivul, incercand sa rezolvi o crima sau un mister antic. Toata aceasta combinatie reuseste sa fie aproape perfecta in contextul unui joc AC.

Nici continutul aditional nu a fost neglijat, Assassin’s Creed Origins reusind sa fie un joc destul de stufos, oferind ceva si dupa ce reusesti sa termini povestea, ba chiar exista si o norma de multiplayer. Daca il putem numi asa… In esenta fiind un fel de revenge mission, in care iti apare corpul unui alt assasin, iti ofera un user al acestuia si trebuie sa ii razbuni moartea. Ofera o norma de implicare si cooperare, dar parca ne-ar fi placut sa vedem mai mult decat: Razbuna-l pe asta pentru ca a dat mare fail in misiune.

Ceea ce nu ne-a placut, a fost faptul ca jocul devine dupa un anumit nivel extrem de usor. Dupa ce ai ajuns undeva la nivelul 25, lucrurile devin brusc extrem de usoare, inamicii, chiar si cu un numar considerabil de nivele peste tine oferind foarte putine provocari. Bine, tine foarte mult de felul in care joci Assassin’s Creed Origins, dar mai bine de 90% dintre gameri tind sa se piarda in questuri secundare si crafting, omitand voit povestea pentru a experimenta jocul. Dar, trecand peste acest aspect, daca ti doar povestea, o sa ai ceva de furca cu inamicii.

Seria evolueaza intr-o directie buna, oferind ceea ce fanii au cerut de foarte mult timp, dar, pare inca o piatra de temelie inca neslefuita, Assassin’s Creed avand nevoie de inca un joc, mult mai bine inchegat si gandit, cu o mecanica de gameplay mult mai rafinata pentru a ajunge in secolul curent. Ceea ce am primit in Assassin’s Creed Origins este aproape perfect, poate cateva mici ajustari la mecanica de combat, care inca pare greoaie, un mod de a te deplasa mai eficient in lupta, poate rezolvam si noi problema cu urcatul intr-o directie pe pereti, chestii de acest gen. Sunt elemente rezolvate! Fara doar si poate! Dar credem noi ca mai au nevoie de inca un joc pentru a se ridica la ceea ce seria poate sa fie cu adevarat.

Vizual, sunt putine lucruri de care ne-am putea plange de Assassin’s Creed Origins. Jocul arata superb, peisajele redate in joc reusind sa iti taie respiratia in unele cazuri, imaginile portretizate pe monitor sau ecran fiind probabil una dintre cele mai bune reprezentari ale Egiptului Antic. Modelarea personajelor, cel putin cele care participa la poveste, este extrem de bune, cu exceptia micilor glitch-uri grafice sau bratelor neastamparate care zboara in toate directiile, jocul nu ne-a oferit un crash sau o eroare. Ceea ce este mare lucru. De mentionat ca am incercat versiunea de PS4, cea de PC avand inca niste „mici probleme” in afisarea cadrelor constant, chiar si pe un 1080.

Este un pas in directia cea buna, directia artistica generala a jocului mustind a povesti de prin cartile de istorie. Sigur, este o istorie alternativa, dar asta nu scuza cu nimic felul in care au reusit sa realizeze acest ansamblu grafic, cu un rezultat atat de impresionant. Ne-a placut mult lumea din acest AC, putem spune ca ne-am indragostit de anumite peisaje si ca ne-am convins ca uneori UBI poate sa mai livreze si niste jocuri cu o valoare artistica mult peste asteptari. *Nu ca nu au mai facut asta in trecut, dar cam rar!

No bun! Merita cumparat Assassin’s Creed Origins? Raspunsul nostru este un raspicat DA! Este, in modesta noastra opinie, probabil cel mai bun joc din serie de pana acum si motivul pentru care multi gameri se vor intoarce in sanul francizei. Nu doar ca imprumuta si adapteaza cu succes mecanici de joc din alte serii, dar reuseste sa aduca AC intr-o noua lumina, una pozitiva, in care personajul perincipal nu are iti vine sa il strangi de gat, nu este sociopat sau egomaniac si nici nu este in aceasta lupta pentru ca a fost fortat. Mult mai bogat narativ, mult mai incitant pentru cei care cunosc egiptul antic si cu mult mai multe de oferit. O lume mult mai mare pe care poti sa o explorezi, optiunea de a alege cum abordezi campul de lupta, dar si obiectivele repetitive secundare, NPC-urile cu ochisori morti si animatii de pe vremea lui PS2 si unele limitari, ne obliga sa ii acordam lui Assassin’s Creed Origins o nota finala de 8.5 … spre 9.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
  • Linkedin
  • Pinterest

1 Comments

  1. salut
    as vrea sa stiu daca dlc-ul „the hidden one” aparut zilele acestea ,se poate juca si fara jocul principal
    „a.c origins”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This div height required for enabling the sticky sidebar