0 comments

ASUS ProArt PA329Q – review detaliat

by on 28/04/2016
 

Saptamanile trecute colegul Andrei v-a prezentat un pic cel mai recent ecran 4K ASUS dedicat profesionistilor, modelul ProArt PA329Q. Am avut prilejul sa il testam o perioada mai indelungata, si astazi va vom prezenta un review extins, detaliat al acestuia.

ASUS par a fi chititi sa captureze cat mai mult posibil din piata high-end, oferta de produse din ultimii doi ani fiind clar gandita sa ofere specificatii, design si performante reale de top si fara compromisuri, in conditii in care in piata de monitoare, de-a lungul anilor, a acomodat specificatii extreme intr-o directie sacrificand in alta si mentinand preturi prohibitive.

Pe aceasta piata, monitoare precum RoG Swift PG348Q-ul, cel mai bun monitor de gaming ultra-wide pe care l-am vazut pana acum, sau PG27AQ – poate cea mai buna oferta de 4K pentru gaming – fac ravagii.

Ce promite sa faca PA329Q pentru profesionisti este ceea ce fac produsele mentionate mai sus pentru gameri, dar aceste afirmatii trebuiesc testate – asa ca hai sa vedem daca realitatea e pe masura promisiunilor.

Daca vi se intampla sa va uitati stramb la termenii de specialitate si sa incercati sa discerneti ce inseamna si mai important, ce inseamna in raport cu ce altceva exista pe piata, aveti noroc. Vom atasa specificatiilor individuale si o explicatie.


Sa incepem cu specificatiile.

Ecranul este de tip wide, cu o diagonala de 32″ (81.28cm) si un raport orizontal-vertical de 16:9. Panoul folosit este de tip IPS, cu rezolutia 3840×2160, altfel spus 4K sau UHD.

Aceste cifre se traduc intr-o distanta dintre pixeli de doar 0.1845mm, ceea ce pentru un entuziast poate fi un motiv de extrema bucurie. Avand in vedere ca vorbim de un monitor, distanta efectiva de la care un utilizator va folosi acest ecran este de – sa zicem – 1 metru, maxim doi. Daca vreti sa va faceti o idee despre cat de clar se vede ecranul, imaginati-va un ecran de laptop de 15.6″ cu rezolutie 1080p.

De-a lungul anilor am fost extrem de frustrat de ecranele de rezolutie joasa, nu numai din cauza faptului ca spatiul efectiv oferit de acestea te obliga sa folosesti o singura fereastra odata (deseori chiar si in cazul FullHD), dar mai ales pentru ca oricine are o vedere cat de cat buna poate vedea pixelii individuali. Stiti print-urile de pe autobuze, cu rezolutie tip tifon? Imaginati-va sa lucrati 8 ore pe zi sau mai mult uitandu-va la asa ceva.

Daca colegul sau managerul cu doua dioptrii la ochelarii de acum un deceniu s-a uitat vreodata la tine ca la un nebun pentru ca nu intelegea ce ai de reprosat ecranului FullHD de 20 inch sau mai mare, PA329Q te poate salva.

Spatiul virtual al lui PA329Q

Spatiul virtual oferit de PA329Q permite activitatea reala in mai multe ferestre simultan.

Un asemenea raport de dimensiune-rezolutie ofera un spatiu virtual extrem de ridicat.

Noua ne-a permis spargerea spatiului de pe ecran in patru segmente egale,  eficientizand enorm munca, datorita faptului ca s-a eliminat necesitatea folosirii a mai multe monitoare pentru a putea tine in atentie informatii din surse multiple.

Pentru editarea foto, avantajul de a putea lucra pe o panza de mari dimensiuni fara a efectua zoom este evident – pentru modelare 3D este acum posibil un nivel excelent de precizie. Un alt lucru important de mentionat este reprezentat de spatiul efectiv ramas liber in programe precum 3D Studio Max, Photoshop, Maya sau alte unelte profesionale cu o interfata aglomerata – care in rezolutii mai mici mananca o cantitate enorma din spatiul de lucru efectiv – daca mai se lucreaza si cu viewport-uri multiple, Dumnezeu cu mila.


Saturatia de culoare oferita conform standardelor in domeniu este, pe hartie, extrem de impresionanta.

Panoul pe 10 biti ofera 1024 de nuante individuale de culoare pentru culorile primare reprezentate de fiecare pixel. In momentul in care culorile primare se combina, ne rezulta 1 miliard si ceva de culori diferite reale (sau mai exact 1073,7 milioane de culori).

De ce ar fi nevoie de asa complexitate? Unul din cele mai simple exemple este reproducerea tonurilor de gri, pentru care toti cei trei pixeli primari trebuie sa ofere aceeasi luminozitate. Un panou pe 8 biti ar oferi deci doar 256 de nuante de gri in total, insuficient pentru a reda un gradient fara a face evidente tranzitiile, un fenomen cunoscut mai simplu sub denumirea de banding.

Vorbim de o acoperire a 100% din Rec. 709, standardul de culoare dedicat televiziunii HD, 100% din sRGB, cel mai popular standard de culoare global, folosit in fotografie, print, jocuri, video si pe Internet, 90% din DCI-P3, standardul folosit in proiectia de film (predominant in SUA) – si incidental al doilea standard de culoare adoptat de Apple in tabletele iPad Pro.

Se ofera si suport pentru Rec. 2020, standardul industriei UHDTV, care este inca in frageda pruncie dar in anii ce urmeaza va inlocui televiziunea HD sau FHD. Dupa specificatii, nu este inca clar in ce masura acest standard este respectat.

In final, pentru masochistii care inca prefera sau sunt fortati sa foloseasca AdobeRGB, PA329Q ofera acoperire 99.5% din spectrul definit de acest standard.


GammaCorrection_demoMonitorul foloseste si un tabel LUT pentru recalcularea informatiilor de culoare pe 14 biti, fata de uzualii 10 sau 12 biti folositi de monitoarele de mai joasa calitate.

E ok, o sa va spun si ce inseamna. Chiar daca monitorul este capabil fizic sa redea doar un miliard si ceva de culori folosind 1024 de tonuri ale fiecarei culori primare, acesta nu este cel mai eficient mod pentru a reda o imagine optima, in special cand disecam acea cifra precum am facut cu gradientele de gri mai sus.

Aici intra in discutie felul cum se calculeaza Gamma si importanta de a folosi corectia Gamma, o  tehnica de encodare a imaginilor in asa fel incat alocarea culorilor sa fie potrivita pentru perceptia corecta de catre ochiul uman, nu de catre senzori artificiali. Asta este pentru ca in conditii de luminozitate normala (nici intuneric bezna, nici parjol), ochiul uman nu percepe diferentele de culori in mod liniar, ci cu o sensitivitate mai mare fata de diferentele relative dintre tonurile inchise de culoare decat cele din tonuri deschise – altfel spus, suntem mai sensibili la intuneric decat la lumina.

Daca imaginile nu sunt corectate pentru Gamma, este perfect posibil ca unei imagini sa i se aloce coordonate de culoare care pentru ochiul uman sunt imperceptibile, afisand o imagine prea intunecata sau prea luminata. Este o problema care se intalneste deseori pe Internet intre cei care vizioneaza filme piratate – pentru care deseori cel ce a distribuit filmul nu a avut si cunostintele necesare sau echipamentul necesar pentru a putea pastra caracteristicile de culoare ale sursei in asa fel incat acestea sa fie redate corespunzator in fisierul distribuit – rezultand in scene excesiv de intunecate sau catacombe ce-ti iau ochii. O demonstratie a influentei acestei corectii asupra materialului puteti vedea in poza atasata.

Pentru a se obtine acea corectie pentru Gamma, monitorul esteAcel tabel LUT pe 14 biti ofera 16384 de tonuri „virtuale” de culoare – cu toate ca aceste culori nu pot fi toate redate efectiv, acest tabel permite calcularea informatiei de culoare astfel incat selectia finala ce este afisata sa fie facuta dintr-o plaja mult mai larga de nuante, din care se aleg efectiv un set de culori optime, care sa redea cat mai fidel imaginea finala.


Suprafata ecranului este non-glare (mata), asadar daca precizia extrema a culorii nu este imperativa, nu e nevoie sa va stricati ochii stand cu obloanele trase.

Cuplat cu o luminozitate declarata de 350 de candela pe metru patrat, ecranul ar trebui sa poata fi folosit cu usurinta in zile insorite cu geamurile deschise. Va spun din experienta a catorva ani de munca in medii intunecate ca pe termen lung, usurinta de utilizare in medii inundate de lumina naturala este foarte importanta pentru sanatatea ochilor (imi place sa pot sa folosesc ecrane 4K fara sa scalez imaginea si fara ochelari si n-am de gand sa pierd aceasta bucurie).

E pacat ca specificatiile oferite de ASUS pe pagina de produs au fost clar influentate de departamentul de marketing, ce nu s-a putut abtine ca in cadrul specificatiilor contrastului oferit, sa ofere valoarea aferenta functiei ASUS Smart Contrast, care modifica luminozitatea imaginii functie de cantitatea de negru in acel moment pe ecran.

Nu, 10.000.000:1 nu e un contrast real, ci raportul intre luminozitatea maxima pe lumina alba si luminozitatea minima in momentul folosirii unui fundal negru. Fiindca ne intereseaza performante reale si nu trucuri de marketing, vom presupune ca valoarea e undeva in jurul a 1000:1 si vom testa efectiv performanta folosind un colorimetru.

Printre cifrele mai putin importante pentru acest gen de monitor putem mentiona timpul de raspuns de 5 milisecunde gri-la-gri si unghiurile de vizibilitate de 178 de grade. Putin importante pentru ca sunt la fel de reprezentative pentru performanta reale precum contrastul ASCR.


Monitorul ofera o sumedenie de caracteristici video unele mai mult sau mai putin utile.

Intalnim 8 moduri de afisaj – sub denumirea de SPLENDID Video Preset Modes – precum AdobeRGB, sRGB, Scenery, Reading, Darkroom etc.

Mai intalnim 4 selectii de temperatura de culoare, functie de Gamma ajustabil cu patru preseturi (2.0/2.2/2.4/1.8) pentru diferite situatii si ajustare de culoare in 6 axe (Rosu, Verde, Albastru, Cian, Purpuri, Galben – altfel spus R,G,B,C,M,Y).

Modurile QuickFit sunt in esenta o selectie de forme in marime reala – precum A4, B5, etc. – pentru a vizualiza rapid cum s-ar transpune o imagine in diferite dimensiuni, o functie pe care o gasim foarte relevanta si utila pentru munca in print.

In final intalnim modul Picture-in-Picture. si VividPixel. VividPixel pare a fi o tehnologie interesanta pentru a „repara” imaginile ce sufera de lipsa de detaliu – nu-mi trece imediat prin cap o aplicatie pentru aceasta tehnologie altfel decat pentru monitorizare, dar cu siguranta este utila pentru cineva, undeva.

Mai mentionez si ca monitorul ofera un raspuns in frecventa de la 30 la 135 KHz orizontal si de la 24 la 76Hz vertical – amatorii de rezolutii si frecvente personalizate stiu ce sa faca cu aceasta informatie.


Pe partea de conectica, se simte faptul ca PA329Q e un monitor „profi”.

4 intrari HDMI 2.0, o intrare DisplayPort 1.2 si una mini-DisplayPort 1.2, o iesire pentru casti, un cititor de carduri 9-in-1 si un hub USB cu 5 porturi USB 3.0. Da, cinci porturi.

In privinta cititorului de carduri, acesta este capabil sa citeasca carduri SD de pana la 2TB, intr-o varietate de standarde, inclusiv noile SD v3.0 UHS-I. Este compatibil si cu MMC-uri si Memory Stick (pentru care este necesar totusi un adaptor suplimentar).

Cu toata sinceritatea, n-am mai vazut in viata mea atatea porturi – de fapt monitorul are mai multe USB-uri decat mai toate laptop-urile pe care le-am folosit pana in prezent, ceea ce nu poate decat sa ma bucure.

Acest monitor, cuplat cu un workstation portabil gen HP Elitebook sau Dell Precision sau un desktop PC discret elimina in mod superb o mare parte din harababura de cabluri aferente unui birou de business.

Mai intalnim o intrare analog de 3.5″ pentru sunet.

Sursa de curent este inclusa in monitor, iar butonul de putere este unul hardware;

Mai mentionam pe scurt niste detalii neimportante, precum ca monitorul mai ofera doua difuzoare de 3W fiecare, ca greutatea efectiva este de cam 12.5Kg, si ca ofera o incuietoare Kensington.

Calitatea sunetului oferita de difuzoarele incorporate este bunicica – sunetele sunt in general clare, desi putem spune ca volumul nu e extraordinar.

Pe partea mecanica, ecranul poate fi inclinat in fata 5 grade, pe spate 20 de grade, ca poate fi rotit 60 de grade in ambele directii si este capabil de a pivota pe verticala 90 de grade. Monitorul mai poate fi si ridicat sau coborat 13cm pe verticala.

Consumul de curent este destul de ridicat, peste 60w la 100% stralucire, in jurul a 40W la 50% stralucire, si in conditii de lucru uzuale pentru munca profesionala (adica stralucire de 120 cd/m2), consumul mediu a fost in jurul a 30W.


In privinta pachetului, PA329Q vine pregatit.

Monitorul vine cu un cablu adaptor de la miniDP la Displayport, cablul pentru hub-ul USB, un cablu HDMI, manualul, un CD si un raport al culorilor pre-calibrate. Se include si o prindere pentru cabluri.

Piciorul monitorului vine ca o singura piesa gata asamblata, eliminand necesitatea de a lucra cu suruburi. Piciorul in sine include o gaura triangulara verticala pe mijloc – un element familiar de design al monitoarelor ASUS, pentru a face mai usor management-ul cablurilor.

Piciorul se conecteaza cu spatele monitorului in cel mai intuitiv fel imaginabil – un mecanism de montaj VESA de 100x100mm cu butonul „eject” pentru detasare ulterioara. Este unul dintre cele mai usor de montat monitoare pe care le-am intalnit vreodata, lucru de apreciat avand in vedere greutatea acestuia.

In caz ca este vreodata nevoie de a muta monitorul de pe picior pe un sistem de prindere de perete si/sau viceversa, procesul e unul de ordinul secundelor.

Pana acum am vorbit despre multa teorie – este timpul sa trecem la teste. Cat din materialul de promovare al ASUS pentru ProArt PA329Q e pe bune?

Socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ„, spune proverbul. Suntem sceptici, si trebuie sa masuram. In sectiunea urmatoare trecem la teste.


Am pus colorimetrul la treaba, si inainte de orice altceva, am testat monitorul inca necalibrat, ca sa vedem cum sta cu acuratetea de culoare.

Am avut placerea de a descoperi ca direct din cutie, monitorul acopera intr-adevar 100% din AdobeRGB si 100% din sRGB. Este destul de rar ca un ecran, fie el chiar si high-end si dedicat profesionistilor, sa isi atinga performanta optima fara o calibrare ulterioara. Este un semn foarte bun – totusi nu unic. In aceasta grupa de pret se mai gasesc display-uri in mod similar precise.

Acuratetea de culoare in spectrul NTSC este in mod asemanator precisa, acoperind 99% din paleta.

Stralucirea (Brightness) masurata este extraordinara (in adevarata notiune a cuvantului), inregistrand 421 de candele per metru patrat cand setarea este la 100%. La valoarea implicita de 50%, am inregistrat o stralucire de aproape 225 cd/m2.

Mai tineti minte ca am mentionat de contrastul-de-marketing? Colorimetrul spune povestea reala, indicand valori intre 650:1 si 780:1, ceea ce este oricum in general mai bine decat majoritatea ecranelor, si o valoare perfect rezonabila. Suspectam insa ca tot ce e sub 1000:1 e prea mic pentru marketing, si de aceea cifra reala nu e oferita pe pagina oficiala de produs. Oricum nu conteaza, intrucat aici vorbim de modul de utilizare implicit, ori un astfel de monitor nu se foloseste in modul de utilizare implicit decat de catre amatori.

O masuratoare mai utila se face asupra modurilor predefinite oferite sub denumirea SPLENDID, care schimba povestea considerabil.

Asadar daca doriti constrast ridicat, sa zicem pentru vizionarea de continut multimedia precum jocuri sau filme intr-o camera intunecata, modul Darkroom este capabil sa redea imagini de un contrast cu adevarat impresionant, cu un raport de 2790:1.

Delta-E, sau diferenta intre culori reprezinta un considerent important cand se lucreaza cu grafica, iar in acest mediu o valoare de 1 sau mai mic este idealul. Cu o masuratoare de 0.75, ProArt PA329Q este un varf de lance in domeniu.

Valoarea inregistrata pentru gamma e un pic imprecisa la toate selectiile predefinite, inregistrand o deviatie de 0.1 (in plus) la toate valorile.

Ultima masuratoare efectuata – si una importanta – se refera la uniformitatea stralucirii luminoase. In general acesta este un punct slab al monitoarelor ASUS, iar ProArt PA329Q nu face exceptie.

Cu o scadere de 17% intr-un colt si 14% in alta, putem cataloga uniformitatea luminii ca fiind varza. In monitoarele de jocuri aceasta variatie nu este de mare importanta, dar acesta nu este un monitor dedicat jocurilor.

Uniformitatea luminii este foarte importanta pentru precizia culorii, pentru ca ajustarile facute asupra unei imagini sunt facute bazat pe ce vede efectiv utilizatorul, iar cu asemenea variatii in uniformitate, este posibil ca o imagine creata pe acest monitor sa arate foarte diferit in termeni de culoare (mai ales la colturi) pe un alt monitor.

Daca povestea se oprea aici, ar fi fost un considerent suficient pentru a nu putea recomanda monitorul – din fericire, se cunoaste ca ASUS au pus la treaba ingineri priceputi in crearea lui PA329Q. Exista o setare in interiorul meniului OSD intitulata „Uniformity Compensation”. Am activat-o si am masurat din nou.

La 100% stralucire intalnim acum un rezultat mult mai bun, cu cea mai mare variatie inregistrand doar 2.3% diferenta fata de mijloc in coltul dreapta-sus, un nivel de uniformitate intalnit pana acum doar la display-uri chiar mai scumpe.

La 50% rezultatul nu mai este chiar atat de impresionant, oferind o variatie de pana la 6.3% in coltul stanga sus, dar intre 2% si 3% in rest. In continuare o valoare buna. Ii iertam asadar lui PA329Q masuratorile nefavorabile la setarile implicite.

In momentul in care setarea de compensatie este activata, se dezactiveaza contolul manual al stralucirii.

Evident ca dupa aceasta masuratoare am si calibrat monitorul, pentru a vedea daca ASUS ProArt PA329Q mai are si alte surprize de oferit. In ultima parte a acestui review analizam performanta dupa calibrare si va prezentam concluzia noastra.


Rezultatele dupa calibrare au fost un pic interesante (doar un pic).

Intai de toate, acoperirea de culoare a ramas neschimbata.

Procesul calibrarii insa, a rezultat insa in scaderea acuratetii culorii, rezultand in cresterea valorii Delta-E pana la 1.12 – inca suficient de scazut incat sa fie perfect utilizabil in grafica, dar net inferior performantei din fabrica.

Pe de alta parte, valoarea corectiei Gamma dupa calibrare este acum perfecta.

In concluzie ProArt PA329Q este inca unul din produsele prin care ASUS captureaza – mai repede decat incet – piata high-end de monitoare, in acest caz cea profesionala.

Faptul ca display-ul in mod clar nu are nevoie de calibrare este un punct in plus. Un alt punct in plus sunt valorile excelente oferite pentru specificatiile critice, precum acoperirea spectrelor esentiale, uniformitatea de culoare (chit ca profilul Standard nu ar trebui folosit pe termen lung), contrastul, stralucirea, s.a.m.d.

De fapt, pe cine pacalesc? Mai-sus-mentionatele trasaturi fac PA329Q un must buy, impreuna cu meniul variat, usor de folosit – si mai ales intesat cu functii cu adevarat utile.

N-am mentionat mare lucru despre modul Picture-in-Picture, dar si acesta este o functie utila, mai ales in 32″, unde practic ecranul ofera posibilitatea de a sparge ecranul in patru segmente, suportand patru surse 1080P simultane (am mentionat mai devreme de modul VividPixel care ar fi util pentru monitorizare?).

In orice caz, este cel mai fain monitor pe care am avut ocazia sa-l testam pana in prezent – speram ca ASUS sa nu se opreasca aici.

Be the first to comment!
 
Leave a reply »

 

Leave a Response