0 comments

Cea mai tare fază cu curieri ever!

by on 27/04/2015
 

Dupa „Cea mai tare faza cu fotografi ever” trebuia sa vina si… Cea mai tare faza cu curieri ever (scuzati cacofonia) 🙂 Si asta nu mi-a povestit-o cineva, ca in cazul primeia, ci am trait-o eu insumi… astazi!

In mod uzual primim la Zona o multime de produse tech pentru testare. Printre acestea a fost si un multifunctional Xerox, foarte misto de altfel, cu „cerneala” solida, si pe care il veti vedea in curand in emisiune. Doar ca „scula” are pe putin… 30 de Kilograme (desi ar putea fi la fel de bine sa fie chiar vreo 40!).

A adus-o cu cateva saptamani in urma curierul, am testat-o, am filmat-o si… a venit si momentul s-o dam inapoi. Curieratul „inainte si inapoi” este o procedura uzuala pentru presa/bloggingul tech, colegii de breasla sau PR-ii din agentii pot confirma asta. Buuuun. Acum vreo saptamana ma suna cei de la Xerox ca urmeaza sa vina un curier sa ridice „magaoaia”. N-am sa dau numele firmei de curierat; nu vom face reclama si cu atat mai putin antireclama. Ma suna curierul: „Dom’ne… sunt jos!”, desi cei de la Xerox m-au asigurat ca voi fi sunat de catre omul ce urmeaza sa ridice marfa INAINTE (!), asa cum se procedeaza! I-am raspuns si eu: „Felicitari! Eu sunt plecat!”. „Auoleu!”-zice el. „Pai cum facem?! Mai am patrus’de comenzi de plasat si ridicat! Auziti, stiti ce? Revin eu cu un telefon peste o ora”. Si o ora s-a facut o saptamana, adica pana azi, cand „cestiunea” a devenit arzatoare pentru Xerox, care avea nevoie de… „micul dispozitiv”.

Asa ca, si aici vine partea tare, ma trezesc cu cineva sunand insistent la interfon astazi de dimineata. Evident, curierul (ca si data trecuta, fara urma de telefon prealabil!). Tura asta… eram!

Deschid usa si vad un tanar subtirel, 55-60 de kile maxim, care venise dupa magaoaia de patru’s de kile… minim. Ma uit la el, il masor si ce urmeaza este Kafka+Chaplin:

El: Am venit pentru livrare.

Eu (amuzat): Imediat! Si ma duc in incaperea unde era depozitata magaoaia, si… incep s-o tarasc cu greu pe hol. In vreme ce eu ma „uzmeam” cu uriasa cutie, el se uita tot mai contrariat si mai temator.

El: Dar… stiti… EU SUNT CU SCUTERUL!

What?! Deci pe langa faptul ca respectiva cutie era clar mai mare si mai grea decat el, omul mai era si cu… scuterul!!! Si stati, ca nu se termina aici. Dupa Kafka si Chaplin, urmeaza Caragiale. Omu’ se uita in hartii si zice:

-Pai aici scrie ca-i de ridicat… un PLIC!

Ma uit la cutie, ma gandesc la plic si incep sa rad ca prostu’. Omu’ pune mana contrariat pe telefon si suna la firma:

-Alo,… (nu pot reproduce anumite pasaje), e o cutie cat China bah! Trimiteti o masina ceva, sau mai bine un camion!

Dupa care face stanga imprejur si pleaca.

Trece o juma’ de ora si suna iar interfonul (direct, ca de obicei, fara telefon prealabil-mama lui de telefon, net, mail, sms si alte beneficii ale vietii tech moderne). Apare la usa un alt baiat, tot de la aceeasi firma de curierat. Buna ziua, buna ziua, ii arat cutia, el se holbeaza la ea si zice:

-Da’ aicea scrie… PLIC!

O iau de la capat cu colegu’ care tocmai ce sunase la firma, Xerox, telefon prealabil, bla, bla. Omu’ se indura si zice:

-Bine dom’ne. O iau eu!

Noroc ca asta era cu masina!

Modifica plic si scrie cutie in formular, dupa care se intereseaza de greutate: Cam 20, zic eu modest si dornic sa scap de povara! Da s-o ridice, mormaie ceva printre dinti, scoate apoi telefonul si cheama ajutoare:

-Veniti bah careva sa ridicam un pachet de caramizi de la client!

Desi in prealabil se interesase „ce ar putea fi in ea”. Zic si eu:

-Ce altceva decat… TEHNOLOGIE?! 🙂