0 comments

Cum s-a produs cea mai mare scurgere de informatii din istorie

by on 05/04/2016
 

Panama Papers este o scurgere de informatii masiva, de mai bine de 2TB, cuprinzand milioane de fisiere de baze de date, milioane de e-mail-uri si milioane de fisiere PDF. Toate au fost sustrase de la firma de avocatura Mossack Fonseca, iar parti din acele informatii au fost folosite la construirea unei baze de date publice.

Wired a publicat recent un articol in care se detaliaza modul in care toata aceasta operatiune a fost orchestrata si cum au reusit mai bine de o suta de jurnalisti sa tina secreta aceasta initiativa.

Totul a inceput cand Bastian Obermayer, un reporter de la Süddeutsche Zeitung, a fost contactat de o sursa anonima care dorea sa dea in vileag afacerile nu tocmai in totalitate curate in care era implicata firma pentru care lucra. Sursa se temea pentru viata sa.

Pe parcursul unei perioade nedeterminate de timp, cei doi au comunicat folosind o varietate de sisteme securizate si folosind adesea parole pentru a se putea identifica reciproc. Transferul de date a fost efectuat prin alte metode decat internet, cum ar fi prin livrarea unor hard disk-uri criptate.

Dupa ce transferul a fost efectua, Obermayer chiar a distrus laptop-ul folosit pentru comunicare, ca sa fie sigur.

Datele acestea au fost apoi luate la mana de Consortiul International de Jurnalisti Investigatori, o organizatie din Washington DC cu membri in lumea intreaga. Baza de date a fost pusa intr-un motor de cautare securizat care a ajutat la spicuirea prin toate acele fisiere. La fel de utila a fost functia de chat care a permis o colaborare stransa intre jurnalisti, in special atunci cand dadeau de fisiere care erau intr-o limba pe care nu o cunosteau, sau aveau nevoie de oameni care sa aiba cunostinte despre anumite subiecte. Iar toata aceasta munca a fost facuta in secret.

Momentan, pe internet nu puteti gasi varianta integrala a fisierelor, doar legaturile intre corporatiile fantoma din raiurile fiscale si oamenii pentru care au fost infiintate. Dar nu sunt afisate nici toate.

Consortiul a dorit sa nu fie un WikiLeaks si sa practice jurnalism responsabil, care sa nu puna in pericol oameni nevinovati. Dar in acelasi timp a ridicat temeri ca anumite informatii nu vor fi eliberate publicului, fie pentru ca vizeaza persoane favorizate, sau mai rau, aceste informatii ar putea fi folosite ca o unealta de santaj. Pana la urma, depinde de cat de multa incredere ai in jurnalistii cu pricina.

[Wired]

Be the first to comment!
 
Leave a reply »

 

Leave a Response