2 comments

Care este cel mai bun film inspirat dintr-un joc?

by on 11/09/2014
 

Care este cea mai buna adaptare intr-un film a unui joc? Pentru ca, sa fim seriosi, in momentul de fata nu prea avem cine stie ce filme adaptate dupa jocuri, cu care sa ne mandrim.

Sigur, avem cateva titluri notabile, precum primul Reisdent Evil care, cat de cat a tinut povestea jocului, Prince of Persia a fost acceptabil, Tomb Raider a fost si el decent, pana si primul Mortal Kombat, pentru care recunosc ca am o slabiciune personala, a fost un film bun. Dar care este cel mai bun film inspirat dintr-un joc? Ei bine, raspunsul este extrem de simplu: primul film Silent Hill din 2006.

Nu numai ca a reusit sa puna cap la cap povestea din doua jocuri, dar a facut-o mai bine decat alte titluri, rezultatul fiind un film satisfacator, cu un final bine punctat si cu personaje credibile ce isi sustineau motivatiile. Dar hai sa analizam la rece, pentru toata lumea, ce este jocul Silent Hill, pentru a avea un punct de referinta.Silent Hill

Jocurile in sine sunt niste survival horror games cu o poveste extrem de bine spusa, actiunea desfasurandu-se in¬†Silent Hill, un oras in care totul este realmente…horror! Imaginile celor mai adanci frici prind¬†viata si totul are¬†un iz de malefic pana in maduva oaselor.¬†Silent Hill este si unul dintre cele mai bune jocuri horror realizate pana in acest moment, implicatiile psihologice contopindu-se perfect cu personajele si cu scenariul bine scris. Avem suspans, arcuri narative bine gandite, personaje care sunt un deliciu si o lume absolut dementa! Exista un pic din toate pentru toata lumea, senzatia ca ceva iti sufla in ceafa constant fiind prezenta la tot pasul. In concluzie primele doua jocuri sunt capodopere.

Povestea: Silent Hill

Filmul incepe cu Rose si fiica sa Sharon, Sharon avand niste vise ciudate legate de un loc numit Silent Hill acompaniate de mers prin somn si de speriat familia in tot acest proces. Practic Sharon intr-un episod de somnambulism era sa faca triplu salt mortal rasucit in cap de pe marginea unei stanci. Rose, mama kinderitei se decide sa o duca sa viziteze Silent Hill si sa vada exact ce este cu acest loc. Cine stie, poate o amintire va aparea in mintea copilei. Pe de alta parte, sotul lui Rose nu prea este incantat de aceasta perspectiva si considera ca un psihiatru ar fi mai indicat, iar in momentul in care Rose o ia pe Sharon sa o duca in Silent Hill acesta o ia razna. Da masina familiei furata, anuleaza toate cartile de credit, lasand-o pe Rose cu ochii in soare. Colac peste pupaza, nu reuseste sa gaseasca orasul, abia dupa aceea afland ca de fapt a fost un oras minier care a explodat datorita unei acumulari de gaze, iar acum este parasit. Iar de aici am sa ma opresc pentru ca risc sa stric filmul. Am sa incerc totusi sa relationez jocurile cu filmul.

Din punct de vedere al scenariului, filmul este scris extrem de bine. Incepe puternic, cu scene destul de bine plasate pentru a introduce fiecare personaj, ofera o motivatie pentru fiecare personaj si mai ales, tine pasul extrem de bine cu actiunea, fiind zero momente moarte in timpul filmului. Aproape tot timpul exista ceva care sa iti capteze atentia si totul culmineaza¬†intr-un moment tensionat si extrem de bine ecranizat. Elemente care se regasesc si in joc, mai mult, mai toate personajele din jocuri, precum surorile¬†medicale, Pyramid Head si alte si alte personaje sunt incluse exceptional in film, fara sa iti lase impresia ca sunt acolo doar pentru a face fanii sa se ude doar la vederea lor. Ceea ce nu pot spune despre Resident Evil 2, filmul in care¬†multe dintre personaje sunt acolo doar pentru ca erau in joc. Exact ca si in joc, punctele forte sunt atat personajele, cat si pozitionarea perfecta a cadrelor si atmosfera care iti da¬†fiori pe spate. La data lansarii, in 2006, filmul a primit review-uri asa si asa. Unele il laudau, altele il calcau in picioare. Dar prin comparatie¬†cu Hostel sau Saw este o capodopera. Acestea din urma sunt filme care se bazeaza doar pe mult sange si scene socante, si nu ca filmul¬†Silent Hill nu ar avea asa ceva! Dar sunt acolo pentru a accentua ceva, nu pentru a soca. Exact ca si jocurile¬†Silent Hill, filmul iti impune o stare de nervozitate continua care o vei simtii pe toata durata sa. Bine, nu „respune” povestea jocurilor, decat marginal. Dar o adapteaza intr-un mod stralucit. Motiv pentru care trebuie vazut.

Actorii: Silent Hill

Multi dintre actorii folositi in acest film erau atunci relativ necunoscuti, intre timp cladindu-si un renume mondial. Cel mai cunoscut este Sean Bean, siti voi: ala care moare in toate filmele. Este adevarat ca deja avea un nume in industria filmelor jucand in 007: Golden Eye si Lord of the Rings. Dar acesta era cel mai cunoscut dintre cei care joaca in film. Prestatia sa a fost decenta, nu memorabila, dar restul de actori au jucat jos palaria.¬†Radha Mitchell, cea care o interpreteaza pe Rose a mai jucat in ceva filme bune: Pitch black, Man on Fire si Finding Neverland ca sa amintesc doar cateva. Dar prestatia ei este probabil cea mai slaba comparativ cu restul actorilor.¬†Laurie Holden joaca in film rolul unei politiste torturate de greselile trecutului, iar daca numele pare cunoscut este pentru ca a jucat in Walking Dead rolul lui Andrea… tipa aia calcatoare pe nervi. Prestatia ei aici este unul dintre cele mai bune roluri ale sale. Oscileaza intre stari, fiind cand o femeie vulnerabila cand o femeie dura, cu care orice feminista poate sa defileze. Ba mai mult, livreaza replicile superb si cu extrem de multa emotie. Am sa ii mai amintesc pe¬†Kim Coates, care joaca in Sons of Anarchy astazi,¬†Deborah Kara Unger¬†care a jucat alaturi de Mell Gibson in Payback si Michel Douglas in The game si pe¬†Jodelle Ferland¬†care a jucat in filme precum Cabin in the Woods, Tideland sau Case 39. Toti au o prestatie buna spre extraordinara. Comparativ cu Doom unde il avem pe The Rock care mai are putin si ii plezneste o vena in cap cand urla.¬†

Atmosfera: Silent Hill

Analizand la rece acest film, trebuie sa il ridicam in slavi pentru un element major. Silent Hill este un film horror BUN. Fara doar si poate. Nu se bazeaza pe tactici ieftine pentru a te speria intr-un moment plin de suspans, ci foloseste de atmosfera si tensiunea pentru a sublinia anumite trasaturi si personajele, pentru a livra povestea. Nu are galeti de sange si nici nu incearca sa te impresioneze cu zgomote puternice. Nici pe departe. Foloseste muzica si sunetul pentru a sublinia sublim anumite stari. Locatiile sunt atat de ciudate incat ai impresia ca ceva este in neregula inca din secunda in care personajul a intrat in ele. Totul se combina si pune cap la cap un ansamblu horror ce sublinieaza fiecare scena superb. Unghiurile camerelor, cum sunt incadrate compozitiile, dinamismul scenelor sunt doar cateva dintre punctele forte ale cestui film. Drama psihologica joaca si ea un rol important in acest joc, fiecare personaj avand propia poveste si propii demoni cu care se lupta, astfel orice scena are ceva care sa te sperie si sa se joace cu psihicul tau. Mai mult decat atat, nu te tine de manuta si nu iti povestete ca la aia mici ce si cum se intampla, multi dintre privitori fiind usor confuzi la finalul filmului, pentru ca nu iti da mura in gura totul. Lasa loc astfel imaginatiei sa umple golurile lasate intentionat de catre scenaristi, facand atmosfera cu atat mai macabra.

Concluzie: 

De ce este Silent Hill cea mai buna adaptare a unui joc intr-un film? Pentru ca pana in acest moment nu am gasit un film mai bine scenarizat, jucat si atent cu materialul sursa decat acesta. Pur si simplu este cu mult peste ecranizarile recente. Mai putin americanul care s-a invatat ca totul trebuie sa aiba explozii si sa iti fie explicat cu atentie fiecare detaliu pentru a pricepe totul. Silent Hill se joaca cu psihicul tau, cu memoria ta cu toate simturile tale si mai ales, finalul este un mindfuck total.