1 comment

Paduchele la paduche trage – cum ne prostim unii pe altii folosind Facebook

by on 18/02/2016
 

Folosesti Facebook? Daca da, suntem curiosi ce iti apare prin timeline. Suspectam ca o majoritate din continut e compus din poze (fie nostime, pseudo-spirituale sau pur si simplu cretine), cateva videoclipuri cu muzica si ocazionalul status update de la prieteni.

Ah da, am uitat ceva. Articole. Foarte multe articole. Si nu orice fel de articole. De fapt, cu cat mai multi prieteni ai in lista cu atat sansa e mai mare sa fie articole foarte proaste. Fie tangenta politica a cuiva care inca isi tine blog-ul pe blogspot, fie sfaturi de maxima actualitate despre cum si unde trebuie sa te freci cu ceapa pe talpi ca sa scapi de toate bolile, diverse teorii conspirationiste (mai mult sau mai putin adevarate), si tot asa.

Am intrebat de timeline? Mai e cum e. Dar majoritatea utilizatorilor de Facebook adera la grupuri. Pentru ca ne face placere sa apartinem la grupuri de oameni cu valori similare. Iar pe grupuri, pentru ca dupa o zi-doua de apartenenta ne plictisim, incepem sa ne limitam interactiunea la a da share la un link, cu sau fara descriere, si sa ne bucuram cand vedem like-urile din notificari. Sau sa fim deprimati cand toata lumea ignora materialul. Oricare ar fi varianta, rezultatul este unul singur: mai multe articole. Deobicei, de foarte proasta calitate.

Un nou studiu concentrat pe utilizatorii Facebook trage o concluzie interesanta:

Disponibilitatea masiva de continut generat de utilizatori pe social media faciliteaza agregarea oamenilor in grupuri in jurul intereselor, paradigmelor si narativelor comune. Din pacate, Internetul reprezinta un mediu mai mult decat facil pentru diseminarea masiva de barfe, informatii distorsionate sau minciuni.

In mod special, informatii legate de narative specifice precum teorii conspirationiste sau stiri stiintifice, genereaza comunitati omogene si polarizate cu comportamente similare de consum al informatiei. Mai mult decat atat, au demonstrat ca gradul de omogenitate si polarizare (sau altfel spus, extremism) reprezinta un element predictiv major pentru a estima amploarea diseminarii unui zvon.

Pentru unii dintre noi implicatiile acestui studiu sunt evidente – organizatia WEF (World Economic Forum) a notat dezinformarea in mediul digital ca fiind una dintre principalele amenintari la adresa societatii umane. In esenta, oamenii se raporteaza la alti oameni pentru a lua decizii si a decide ceea ce este bun sau rau. Intr-un context social bazat pe comunitati restranse, apropiate geografic si ale caror membri sunt puternic interdependenti, un asemenea mecanism evolutiv are foarte mult sens.

Problema reala este ca in ziua de azi, societatea este rareori atat de organica. Traim in orase care acum cateva generatii ar fi fost inimaginabil de gigante. Tarile relevante din punct de vedere economic, politic, social si cultural au sute de milioane de locuitori, iar globalizarea merge mana in mana cu manipularea.

Traim intr-o epoca in care grupuri de interes, fie acel interes economic, politic, cultural sau personal, au acces la instrumente care – desi poate inca nu le permit sa stie totul despre tine ca individ – le permit sa stie sau sa afle aproape orice despre noi ca oameni si grupuri de oameni – in special cum sa ne convinga sa adoptam puncte de vedere, credinte, pareri sau interes… care este cel putin in interesul lor.

Studiul, condus de Michela Del Vicario de la „Laboratory of Computational Social Science” al Italiei, s-a analizat comportamentul utilizatorilor de Facebook din 2010 pana in 2014. Unul dintre obiectivele studiului a fost sa testeze o intrebare ce continua sa fie puternic disputata, si anume: Cand oamenii sunt online, intalnesc si opinii contradictorii, sau creaza echivalentul virtual al comunitatilor inchise?

Del Vicario si colegii au explorat felul in care utilizatorii de Facebook disemineaza:

  • teorii conspirationiste (folosind 32 de pagini web publice);
  • stiri stiintifice (folosind 35 asemenea pagini);
  • trolling – diseminarea intentionata a informatiilor false (folosind doua pagini).

Setul de date colectat este masiv, acoperind TOATE postarile de pe Facebook de-a lungul unei perioade de cinci ani. Ei au sondat care dintre utilizatorii Facebook au distribuit link-uri catre una sau mai multe dintre cele 69 de pagini, si daca au descoperit acele link-uri de la prietenii lor de Facebook.

In mare, cercetatorii au gasit multe comunitati de oameni ce impartasesc acelasi fel de a gandi. Chiar daca sunt lipsite de fundament, teoriile conspirationiste se raspundesc repede in asemenea comunitati.

Utilizatorii Facebook tind sa aleaga si sa imparta povesti ce contin mesaje pe care ei le accepta, si le neglijeaza pe cele pe care ei le resping. Daca o poveste se potriveste cu ceea ce oamenii deja cred, ei sunt mult mai des interesati si dispusi sa o dea mai departe.

Dupa cum pune problema Del Vicario si colegii ei, „utilizatorii tind sa selectioneze si sa imparta continut in baza unei narative specifice, si sa ignore restul.”

Pe Facebook, rezultatul este formarea „unor grupuri omogene, polarizate.” In interiorul acestor grupuri, informatiile noi se misca cu iuteala intre prieteni (deseori in doar cateva ore).

Rezultatul este „proliferarea de narative partinitoare instigate de zvonuri fara substanta, neincredere si paranoia.” Iar in timp ce studiul se refera specific la utilizatorii de Facebook, e putin dubiu ca ceva similar se intampla si pe alte canale de social media, precum Twitter — si deasemenea si in viata de zi cu zi.

[PNAS]

comments
 
Leave a reply »

 

Leave a Response