0 comments

Feminism, jocuri si excese

by on 16/06/2015
 

Pasiunile sunt periculoase. Ele obstructioneaza ceea ce batranul Descartes numea „lumina naturala” (a ratiunii), emanatie a „Bunului” Dumnezeu, intotdeauna bun si intotdeauna garant al adevarului (tusim cu subinteles si ne dregem vocea :), si ultim criteriu al judecatilor clare si distincte. Sigur, conceptele de ratiune, de claritate sau distinctie, fie in sens cartezian sau mai general, de bun simt, nu fac nici cat o ceapa degerata in raport cu pasiunile dezlantuite de subiectele despre care vom discuta aici, cu fanatismul „preopinentilor”, un taram mai degraba al fețelor inrosite, al pumnilor stransi si dintilor inclestati, al unui comportament care adesea aduce mai degraba cu cel al maimutelor decat cu cel al fiintelor umane, mai ales de inclinatie carteziana.

Recunosc inca din capul locului ca nu sunt la curent la nivel de detaliu, de barfa, cu Gamergate, de cine cu cine, care cu care, si mai ales de ce (subiecte pe care colegii mei le stapanesc pana in cele mai mici si mai picante detalii), nu am citit stenogramele procesului Ellen Pao vs Kleiner Perkins, nu am citit fiecare subreddit banat in parte (care zice-se ca ar fi fost banate pentru ca o criticau pe Pao, etc) dar toate acestea nu ma fac sa nu mai vad padurea de copaci. Pentru ca dinamica profunda a acestor lucruri este destul de clara. Si de inversunata. Si oriunde exista inversunare, apelul la dialog si ratiune este fix degeaba.

Cel mai adesea pasiunile sunt acompaniate de excese. Ca doar d-aia-s pasiuni, nu?! Si vorba lui Caragiale, fandacsia-i gata! Noroc ca traim in Romania, si pe noi treburile de acest fel „importate” din America nu ne prea intereseaza. De fapt, in general, pe noi nu ne prea intereseaza mare lucru. (cu exceptia emisiunilor de „chilotareala” care continua sa faca audiente colosale). In fine, revenind la cestiune. Ii intereseaza pe ei, si pe cale de consecinta, vor produce probabil schimbari „de mentalitate” in intreaga lume, sau cel putin in lumea „democrata” asociata culturii occidentale. Ca doar, deh, companiile LOR sunt peste tot, adica si la noi, codurile morale si de conduita se vor aplica volens-nolens si p-aici.

Si as incepe nu prin a repovesti scandalurile gen Gamergate, Pao etc (le gasiti tratate cu lux de amanunte peste tot pe net) ci „m-as risca” direct la mecanismele profunde ale acestor „trenduri”, vorbind in primul rand despre… ei. Sau… THEY. „I Will Give Up My Gun When They Peel My Cold Dead Fingers From Around It” (Imi voi ceda arma cand EI imi vor desclesta degetele reci si moarte de pe ea) zicea inca din 1976 un grup care milita pentru portul armelor, slogan restilizat si preluat de NRA pana in ziua de azi. Nu conteaza cate incidente nasoale au loc aproape zilnic, si cati nevinovati le cad victima. Na ratiune! They took our jobs! Revolta impotriva emigrantilor… intr-un stat construit de emigranti! THEY acopera… orice: emigranti, liberali, rusi, comunisti, orice si pe oricine nu este asociat Americii conservatoare. Cuvantul acesta defineste o atitudine simplista, maniheista, hollywoodiana in cel mai prost sens al cuvantului. THEY este in opozitie cu US (ce ironie, aceleasi litere ca in US… A) aia buni, care reprezentam un anumit set de valori (extrem de redus si de „cliseic” de altfel).

Well, este greu de crezut ca o astfel de „societate” (in sensul de grup, nu de sistem social) ar putea fi prea toleranta in fata unei „dudui” care ameninta un fond de investitii! Este de doua ori blasfematoare treaba asta: odata ca businessul este sacrosanct, si in al doilea rand… cum isi permite EA puna la indoiala regulile nescrise ale unui „gentlemen’s club”?

Ca doar „boys will be boys” si vor avea mereu „their toys” si „glumele” specifice unui astfel de „party” falocratic! Sigur, cam la fel s-a intamplat si in cazul celuilalt mare scandal, unde „ailalta” a intinat sfanta imagine… a gamingului, o alta activitate preponderent masculina. Sigur, si aici, comunitatea… fara nici o treaba, s-a raliat strigatului de lupta al liderilor exact asa cum au facut-o albii saraci din Sud in Razboiul de Secesiune, ca sa apere… ceva ce pentru ei nici n-aduna, nici nu scade. Si au facut-o cu pasiune si devotament, mergand pana la amenintari cu violul, moartea, etc. Sigur, deocamdata doar amenintari, dar oricum suficient. Ca… ce? Ca cineva spune ca femeile nu-s potretizate in jocuri asa cum ar trebui?!

Dar deh… te joci cu pasiunile oamenilor?! De fapt oamenii sunt gata sa isi ia gatul si pentru mai putin. Pentru o zeitate locala, pentru o echipa de fotbal divinizata, pentru un brand „deificat” (cazuri frecvente in comunitatile tech). Iar apelul la ratiune este ca… latratul in pustiu.

Sigur, si de cealalta parte, cazul este la fel de „subtire”: nu, dragi militante, miscarea voastra nu este o alta lupta pentru drepturi civile, nu este Selma 1965, niciuna dintre voi nu este Rosa Parks… si nici nu va fi, pentru ca nu aveti de ce! Pentru ca dracul nu este atat de negru pe cat ati vrea sa para, si pentru ca atitudinea voastra este adesea tot de discriminare, fie ea si pozitiva, uneori la fel de absurda si intransigenta ca si cea a oponentilor vostri.“The gaming industry has been male-dominated ever since its inception, but over the last several years there has been an increase in women’s voices challenging the sexist status quo. We are witnessing a very slow and painful cultural shift. Some male gamers with a deep sense of entitlement are terrified of change”. Aaaaa… bine!

Am promis ca nu voi intra aici intr-o dezbatere „pe caz”, pe date si fapte. Spun doar ca imi repugna pasiunile ce frizeaza fanatismul, fie ele sportive, comerciale, vestimentare, muzicale etc. Sunt… derizorii, iar scandalurile iscate au in centrul lor ridicole pseudo-probleme, alimentate de o inversunare demna de cauze mai bune. Veritabile furtuni in paharul cu apa, hranite cu vehementa unora pe care, vorba bunicii mele… „ii inteapa ovazul” de atata trai bun. Cred ca lumea are probleme mult mai serioase de atat si ca reactia de grup la o asemenea scara ar fi mai nimerita in oricare dintre numeroasele probleme… reale (saracie, foamete, dictatura, razboi, etc).

Asadar refuz sa ma raliez vreunei astfel de pseudo-cauze dupa cum refuz categoric sa ma inrolez „pro-bono” in serviciul de marketing „comunitar” al vreunei mari companii multinationale putred de bogate careia sa-i apar cu indarjire produsele (ba chiar tind sa fiu mult mai al dracului cu alea care-mi plac, „am pretentii”, ca altfel nu mi-ar placea) lovind in acelasi timp cu sete in „dusmani”, refuz sa ma raliez vreunui „public outcry” doar pentru ca este „public” si este „outcry”, fie ca este vorba despre jocuri video, fotbal sau alte asemenea „pasiuni”, pe care cred ca fiecare ar trebui sa le priveasca drept fix ceea ce sunt: distractii si atat, un mod placut de a-ti petrece timpul liber. Asa ca rationarea clara si distincta ma opreste sa ma alatur vreunui US (in opozitie cu vreun THEY) pe astfel de subiecte fabricate, inventate, false probleme ale unor societati care isi permit sa le ignore pe cele reale. Imnului „Am prieteni si dusmani” eu ii spun pas. Merg pe detasare, ratiune si spirit critic.