2 comments

Hai sa discutam despre jocurile video si despre cat de anti-sociali sunt gamerii!

by on 07/06/2017
 

Inadaptarea sociala – Nepotrivirea unei persoane cu mediul social; lipsa acordului intre conduita personala si modelele de conduita caracteristice ambiantei; un dezechilibru intre asimilare si acomodare sociala.

Dar ce defineste un mediu social? Este ceva atat de restrictiv incat sa nu poata cuprinde… si o lume virtuala?! Conform unor miniti luminate cu lanterna… DA!

Pentru ca guildele din World of Warcraft sunt acolo doar de dragul de a exista, nu pentru ca au legat prietenii care altminteri nu ar fi existat, acest mediu social online oferind aceasta posibilitate. Pentru acele casnicii fericite rezultate din raiduri sau colaborari pe lane si… lista este extrem de lunga stimati colegi. Gaming-ul online nu este nici anti-social si nici nu te transforma intr-un zombie lipsit de maniere. Ba mai mult, te mai si educa! Pe de alta parte, daca alegi sa portretizezi doar partea negativa a lucrurilor, inseamna ca nu prea iti faci treaba, intr-o dezbatere sanatoasa fiind necesare mai multe puncte de vedere. Nu de alta, dar din ’89 am iesit de sub dictatura comunista si nu mai merge doar cu: „Asa a venit de la partid tovarase!”

S-au mai tras semnale de alarma cu privire la dependenta pe care jocurile video o provoaca celor tineri. Lucru care este cat se poate de adevarat. Eu unul stau cel putin 10 ore in fata calculatorului, din care ma joc cel putin 6. De ce? Pentru ca pot si pentru ca este este jobul meu. Asta am facut si in adolescenta, pentru ca tot din jocuri am invatat ce este ala un troc (vezi Fallout) si cum sa faci afaceri („bijnita” pe vremea mea).

Datorita unui joc am invatat ca pot sa schimb un obiect pe un altul, cu o valoare similara. Asa am invatat sa cumpar mai ieftin si sa vand cu mai mult, oferind un serviciu vecinilor care nu aveau acces la acele casete galbene (pentru context link aici). Pe de alta parte, pe vremea mea nu se practica babysiting-ul cu tableta. Noi ieseam la fotbal, ne bateam cu sabii facute din brazii de craciun, ne faceam cazemate si ne mai aruncam cate o bucata de gheata in ochi. Pentru ca asa sunt copii!

Zona Live la TVR!

Zona Live la TVR!

Posted by Zona it on 1 Iunie 2017

  • Rog sa urmariti evenimentele si discutia de la minutul 7.46 – Cum intelege un copil un joc!

Asta nu inseamna ca in trecut lucrurile erau roz. Iar paralele periculoase si stampile definitorii pe jocurile video s-au mai pus si in trecut, iar comunitatea a dat palma dupa palma criticilor. Sa nu uitam ca de cativa ani jocurile video sunt considerate si o forma de arta, un alt element extrem de important in aceasta discutie. Faptul ca iti cresti copilul cu tableta… asta este o alta discutie.

Faptul ca multi parinti sunt analfabeti tehnologic si ca nu stiu sa aleaga o experienta adecvata pentru plod… asta este iarasi o problema. Sa ajung la casa intr-un magazin din Romania si sa o vad pe mami cu strumful de 11 ani si cu GTA V in mana… alta problema. Parintii nu stiu ce sa cumpere si nu stiu ce este potrivit pentru o anumita categorie de varsta. Cumpari Call of Duty pentru un pusti de 10 ani si dupa aceea te intreabi de unde a invatat ala mic cel mai colorat argou american. Mai ales daca joaca pe consola.

Dar daca pui in brate unui copil o tableta si il familiarizezi de timpuriu cu tehnologia, poate nu va ajunge un incuiat care critica un mediu pe care nu il intelege doar de dragul de a crea controversa si a starni un val de click-uri pentru site-ul in cauza.

Cat despre sarmanii elevi care pica examenele din cauza jocurilor video, hai sa nu ne mai imbatam cu apa rece! Sunt lenesi! Inainte sa tragi un semnal de alarma impotriva jocurilor, hai sa nu uitam ca inainte exista fotbal, bliliard, carti, ceaiuri dansate pentru cei trecuti de 50 de ani si tot asa. Daca „sarmanul elev” vrea sa invete sau nu, este fix problema lui! Jocurile sunt acolo, la fel cum exista si mingea de baschet sau tacul de biliard. Sa nu punem in seama jocurilor video inabilitatea elevilor de a termina sau a promova o materie, pentru ca atunci putem deschide lejer subiectul televiziune, care a fost acuzata de aceleasi lucruri in trecut.

Aparent nici relatiile dintre oameni nu sunt la adapost de aceste jocuri video malefice! O alta idee conceputa cel mai probabil pentru a acoperi o lipsa de comunicare si compatibilitate intr-o relatie. Sunt multe relatii care se destrama pentru ca el sau ea stau prea mult in fata consolei sau a PC-ului. OK! Nimic mai adevarat! Dar nu tii cont aici de compatibilitatea dintre cei doi oameni care fac parte din cuplu? Nu are o legatura cu faptul ca unul are o inclinatie catre un anumit tip de distractie si altul nu? Doi oameni care nu se inteleg si nu au hobby-uri similare in general… NU formeaza oricum un cuplu! Sau functioneaza altfel societatea pentru restul oamenilor care nu sunt gameri. Bine, mai pot sa adaug si ca femeile sunt uneori colerice; la viata mea am vazut cateva controllere zburand pe geam.

Se mai discuta si de „timpul” investit in jocuri si de faptul ca acestea sunt o gaura neagra; depinde foarte mult de cata experienta ai cu mediul si de ce fel de joc alegi. Sunt tare curios cum aloci 12 ore unui titlu care, in mod normal, poate fi terminat in opt sau poate zece ore? Aici discutam despre experientele narative lipsite de multiplayer. Cam asta este timpul necesar pentru a termina un joc „contemporan”, daca nu esti o persoana competitiva care doreste sa se intreaca si online, caz in care se pot pierde sute de ore cu adevarat. In concluzie dozajul timpului este foarte usor de realizat, daca nu esti analfabet in gaming.

Dar hai sa tragem o linie! Hai sa aratam cu degetul exact si sa indicam niste cifre! Pentru ca noi, gamerii, putem sa nu oferim doar sentinte generalist/fataliste din pix. Hai sa vedem cam cat de nocive sunt jocurile si cand ai o problema cu adevarat. Pentru ca sunt mult mai multi factori care contribuie la dependenta de gaming, o conditie medicala dovedita din 2016, asociata cu ADHD-ul, precum:

Lista este destul de lunga si este important sa duci un copil, macar atunci cand simti ca este cazul, la un psiholog specializat care sa iti spuna daca exista o problema sau nu. Asta pentru ca noi, oamenii, invatam sa evadam atunci cand suntem coplesiti de probleme, cand lucrurile merg prost si viata nu tine cu noi. Un mediu virtual poate sa ofere o lume credibila in care sa scapi, sa iti faci prieteni si sa socializezi fara sa te supui la rigorile sociale uzuale. Din acest punct de vedere este mult mai accesibil si mult mai „inclusive” decat un bar in care nu cunosti pe nimeni.

Intr-un joc este mult mai simplu sa urli pe main chat sau sa strigi in microfon si sa iti raspunda cineva, pentru ca noi gamerii, asa toxici si anti-sociali, suntem baieti buni. Stim ce inseamna sa fim arati cu degetul pentru ca suntem tocilari, pentru ca stim sa instalam un Windows si pentru ca rupeam sala de net in doua si colegii de clasa pe genunchi in Unreal. Ne-am invatat sa fim criminali atunci cand lucrurile sunt greu de explicat pentru narod si filantropi atunci cand strangem bani pentru cauze nobile. (Humble Bundle este doar un singur exemplu).

Sa vorbesti in termeni atat de generali despre dependenta de gaming si sa tragi un semnal de alarma atat de violent fara sa oferi context, drept la replica sau sa spui ca in special baietii sunt „pasibili” de gaming patologic este o aberatie sinistra si nu un adevar pentru care trebuie sa multumim.

Acest segment de gameri patologici nu reprezinta decat o infima parte din aceasta cultura, care are de oferit capodopere, oameni minunati si lectii de viata. Dar, dupa cum am spus, suntem resemnati in discutii si dialoguri cu persoane gen Jack Thompson care considera ca jocurile video sunt o ciuma si trebuiesc starpite. Am inteles ca suntem vazuti ca niste inhibati, obositi, cu probleme sociale, care nu stiu sa lege o conversatie si nici de unde sa o incepa, cu toate ca mai bine de 70% din gamerii din Romania au invatat engleza gratie jocurilor, cum sa atenuam un conflict datorita RPG-urilor sau cum sa facem negot intre doua continente datorita TBS-urilor. Nu aducem in discutie managementul de resurse, strategii complexe, viteza de reactie sporita atat in decizii, cat si musculara.

Sa discuti despre un segment atat de mic ca fiind un tot unitar este insultator. Atat pentru noi ca gameri, cat si ca pentru noi ca oameni care participa la acest joc offline numit societate.Pe langa asta, suntem tare curiosi pe cine o sa cautati daca o apocalipsa zombie ne loveste cumva :))))

comments
 
Leave a reply »

 
  • Marius
    08/06/2017 at 01:12

    Nici să nu ne idolatrizam , mai ales intr o societate atât de fracturată că cea românească ,gaming ul a făcut apariția unora cu profund handicap social care se regăsesc NUMAI in mediul online suferind de atitudini arogante de bullys , gen bețivul din bar tare in gură care după ce își primește răsplata ajunge acasă doar pentru a se răzbuna pe niște inocenți nevasta și copii. Jocurile sunt DIVERTISMENT și ne trebuie educație nu le da unora ocazia sa devina sociopați online bucurându se de binecuvântarea anonimatului.

    Răspunde

Leave a Response