Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
img

Gata, s-a terminat cu căștile VR?! Realitatea virtuala se duce in cap!

/
/
/

Cu cativa ani in urma scriam, injurat de cei mai multi dintre voi (si de cativa dintre colegii mei) ca VR-ul, cu referire la castile de realitate virtuala, nu este „the next big thing”, ca solutiile VR au fost aruncate prea devreme pe piata, fara o dezvoltare suficienta, ca sunt intruzive si prost concepute, ca ne entuziasmam prea repede si ca „vrem sa credem” in ciuda realitatii obiective. Fara ipocrizie, urasc sa spun „am avut dreptate”! (chestie pe care am mai spus-o de altfel si despre 3D si despre smartwatchuri).

Sigur, fiecare dintre cele enumerate mai devreme si VR -ul in primul rand, au atins un oarecare „succes moderat” (ceea ce este de fapt o contradictie in termeni), adica au fost adoptate de un numar de oameni, dar au ramas foarte, foarte departe de ceea ce s-ar putea numi o adoptie de masa. VR-ul, trambitat adesea ca o revolutie viitoare de nivelul smartphone-ului, nu numai ca nu a demonstrat, dar iata ca la cativa ani de la lansare… se duce direct in cap! Un raport al digitaltrends bazat pe datele de vanzari de la Amazon, arata ca zilele acestui trend sunt numarate; nu numai ca nu se impune, dar este intr-un adevarat „picaj” in ceea ce priveste adoptia si vanzarile.

Am ghicit incapacitatea acestor device-uri de a mobiliza masele inca de la inceput: noi scriam despre realitatea virtuala, iar oamenii ne intrebau pe pagina de facebook ce monitoare bune si ieftine de 24 de inch sa cumpere. Pentru mine a fost un semnal suficient. Si uite asa ajungem in miezul chestiunii. Vad publicatii mari invocand tot felul de motive si explicatii pentru care VR -ul n-a mers: ca e prea scump, ca induce stari de greata, ca nu exista suficient continut etc. Toate sunt adevarate intr-o oarecare masura, dar cred ca motivul principal este unul mult mai simplu si mai profund, despre care am mai scris in repetate randuri. Graba strica treaba: ma dispera febrilitatea cu care companiile de tech lanseaza pe piata PRODUSE NETERMINATE, insuficient dezvoltate, doar, doar vor face pe repede inainte o caruta de bani.

O multime de idei stralucite au fost ruinate de LACOMIE: jocuri, ceasuri inteligente, telefoane, realitate virtuala si augmentata etc. Foamea de bani a actionarilor a pus atata presiune asupra departamentelor de cercetare si dezvoltare, incat pe piata au ajuns produse proaste, pline de buguri si defecte, nefunctionale, lipsite de suport si continut. Degeaba le imbunatatesti pe parcurs, prima impresie este decisiva! Este greu sa ii vrajesti pe oameni ca produsul a progresat, ca e bun, ca e altceva, chiar si atunci cand asta se intampla cu adevarat, dupa ce tu, in prima instanta ai livrat niste porcarii!

Mi-aduc aminte cand am testat primele casti de realitate augmentata: erau… Doamne fereste!!! Inutilizabile! Pline de probleme, nu se conectau cum trebuie, nu faceau ce trebuie, nu aveau suport si continut, vai mama lor! De ce? Pentru ca acele companii n-au avut rabdarea sa testeze pe indelete, sa creeze un ecosistem viabil, sa aiba dracului un pic de rabdare si sa finiseze produsul asa cum trebuie, asa incat oamenii sa primeasca o solutie finita si functionala, nu doar abureala de marketing!!! (poate nicaieri nu e asta mai valabila decat in lumea gamingului)

Asa ca, doar cativa ani mai tarziu, VR -ul se dovedeste un fiasco, chestie sustinuta de cifre de „hard-data” si o spun cu toata amaraciunea: e pacat! Dar ce sa-i faci: asa se intampla cand „e foame de bani baieti”!

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
  • Linkedin
  • Pinterest

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar