2 comments

Povestea comica a unui iPhone „fals”!

by on 18/07/2014
 

Valva starnita in jurul asteptatului iPhone 6 mi-a adus aminte de un incident pe cat de haios pe atat de „incarcat de talc”. Cu doi ani in urma cam pe vremea asta eram la un eveniment, evident, legat tot de tehnologie, la Shanghai. Oras coplesitor, sufocant, maret! Vorba unui coleg ziarist din State „Poti baga tot Vegasul in lobby-ul hotelului” in care stateam. Incarcat de contraste la o scara „gargantuesca”, cu saracie lucie si opulenta mult peste suportabilitatea europeanului „minimalist”, simteai peste tot „duduitul” motoarelor turate la maxim, motoare ale unei economii care ardea etapele si crestea ca Fat Frumos intr-un an cat altii in 10. O natie muncitoare pana la epuizare si un „comunism” in care lipsa unei slujbe face diferenta intre pauperitate absoluta si supravietuire (ce-o fi aia asistenta sociala?).

La un moment dat ma aflam in cartierul „expozitional” al orasului, construit „peste noapte” (ca multe alte edificii gigantice din Shanghai, cam in sensul in care imi spunea receptionera hotelului „megalitic” in care locuiam: „Aici era o mlastina acum cinci ani!”), cartier construit „de la zero” cu ocazia expozitiei mondiale, si care negazduind nici un eveniment in acel moment arata ca un veritabil „ghost city”. Nici tipenie de om pe o raza de cativa kilometri: doar eu si un coleg roman in cautarea unei statii de metrou. La un moment dat am auzit in departare un duduit surd de motor, si dupa cateva sute de metri am asociat si o imagine zgomotului: un muncitor dadea gauri in asfalt, alimentandu-si ciocanul pneumatic de la un grup electrogen. Ce masinarie! Nu am mai vazut niciodata asa ceva! Era coborata direct din Flinstones! Uleiul si motorina se scurgeau prin toate incheieturile iar dracia tremura de parca acu’, acu’ urma sa se dezintegreze. Am ocolit „nenorocirea” la o distanta prudenta (ne temeam ca sare in aer). Afara era innorat si sufocant, vreo 40 de grade temperatura si un indice de confort termic de Guiness Book. Curgeau apele de pe tine doar cand incercai sa-ti mesteci guma. Bietul muncitor era ud leoarca din cap pana in picioare, rupt de oboseala, singur in tot acel cartier parca desprins de pe Marte, dand la pickhammer de parca ar fi vrut sa indeplineasca de unul singur planul cincinal. Si…nu-l supraveghea nimeni! Nici o camera, nici un maistru care sa fumeze pe margine, sau macar un coleg cu care sa mai traga cate-o dusca (de apa, evident). Bataia surda a ciocanului izbind asfaltul s-a auzit multa vreme in „pustietatea” aceea pe masura ce ne indepartam de sursa.

Am luat metroul si am ajuns in centrul animat si supraaglomerat, unde, ca „tot romanul” am sperat sa „impusc” chilipiruri, doar eram in China, nu? Am intrat in imensul magazin Levis, ale carui preturi nu erau cu nimic mai mici decat oriunde in Europa (si mult mai mari decat in State), doar ca…Levis se scria pe frontispiciul magazinului, ca si pe etichetele jeansilor, asa cum il scriu si eu in acest articol: LEVIS, fara apostroful de rigoare 🙂 Da, imens, glamorous si…fals!

Si dupa aceasta introducere lunga, ajung si la miezul „cestiunii”: cateva sute de metri mai incolo se gasea…Apple Store-ul!!! M-am indreptat intr-acolo atras ca ursul de miere si…fix cand sa intru pe usa ma acosteaza un baiat care ma interpeleaza abrupt „Do you buy an iPhone? Original. A hundred dollars!”. Si scoate din buzunar un…iPhone! Il iau, il studiez si la o privire mai atenta realizez ca e un fake. Dar nu unul grosolan, cum mai vazusem (ba am vazut chiar unele „simulari” cu Android instalat), ci unul cu iOS, bine lucrat, tradat doar de mici imperfectiuni, elemente care nu se aflau tocmai la locul lor. „Genuine!” insista pustiul. „It’s a fake!” spun eu, scotand din buzunar propriul meu iPhone si comparandu-le. „Fake?!” spune el nedumerit. „Yes, a copy.” La care baiatul se repliaza senzational: „It’s a copy, BUT IT’S A PREMIUM COPY! And it’s just a hundred dollars!” Poftim de mai spune ceva! Sa mai zici ca spiritul concurential si antreprenorial al economiei de piata nu triumfa indiferent de circumstante! Asadar pustiul imi vindea un iPhone fals chiar pe treptele Apple Store-ului cu o naturalete si o determinare care l-ar fi facut invidios pana si pe Steve Jobs! (ba se pare ca a existat la un moment dat UN INTREG Apple Store „fals” in Shanghai). Poate ca asta este motivul pentru care subiectul „dezvaluirilor” de carcase, proiecte si concepte de „iPhone 6” ma intereseaza foarte putin spre deloc 🙂

Apple Store

comments
 
Leave a reply »

 

Leave a Response