1 comment

Review Assassin’s Creed Chronicles: Russia pentru PC

by on 18/02/2016
 

Assassin’s Creed Chronicles: Russia reprezinta concluzia mini-trilogiei realizata de Climax Studios, si care ne-a plimbat printr-o lume sidescroll 2.5D ce s-a desfasurat initial in China, mai apoi India, si se termina cu Rusia.

Jocul te pune in pielea lui Nikolai Orelov, trimis intr-o ultima misiune pentru a oferi ajutorul Ordinului Asasinilor in conflictul Revolutiei Bolsevice.

Nikolai este informat ca familia Imperiala a fost capturata de catre membri ai Ordinului Cavalerilor Templieri, infiltrati printre bolsevici, iar de aici incepe aventura ta in universul rusesc.

Povestea jocului se inspira din – si este plasata intre – evenimentele din benzile desenate Assassin’s Creed: The Fall si Assassin’s Creed: The Chain, mai exact perioada in care Orelov incearca sa paraseasca tara impreuna cu familia sa.

Nu vrem sa dam prea multe detalii in privinta povestii, dar sa spunem ca nu e prea… usor de inghitit.

Daca la inceput am avut bucuria imersiunii in poveste ascultand dialogul dintre soldati in timp ce le talhaream gloante din buzunare sau atarnam deasupra lor, am observat repede, si cu mare dezamagire, ca este aceeasi conversatie care se repeta aproape incontinuu. Nu stim de altii, dar dupa ce am auzit mai bine de cinci soldati diferiti in trei misiuni diferite avand exact aceeasi conversatie, ni s-a aplecat. Sau poate toti rusnacii ce participa in revolutii sunt din Omsk si sunt inruditi intre ei.

In conditiile in care jocul ocupa mai bine de 5GB, ne intrebam legitim de ce un side-scroller care recicleaza dialogul ocupa atata spatiu. Jumatate din raspuns se afla in subdirectorul Movies din directorul jocului care contine 2.38 GB de continut video, ce foloseste o compresie cu adevarat „impresionanta”: o secunda de video ocupa 2.1MB. Facem un calcul matematic si deducem ca 19 minute de video ocupa aproape jumatate din joc. Asadar nu ma pot abtine sa nu remarc: au irosit 2.38GB pe filmulete statice compuse in mare din monolog – nu puteau sa adauge un pic de varietate la conversatiile in-game?

Revenind la Romanovii nostrii, imersiunea s-a cam facut varza in momentul in care am salvat-o pe legendara Anastasia.

Ea a fugit de macelul executat asupra familiei ei avand in posesie o cutiuta care contine o particica din Gradina Edenului – particica care intra in rezonanta cu cristalul purtat de protagonist la gat.

Magical Assassin Girl Anastasia Transformation

Tanara Anastasia se transforma in acel moment in Asasina Magica Anastasia intr-o scena demna de orice Anime al anilor 80, iar cu asta ni s-a facut varza orice senzatie de imersiune.

Magical Assassin Girl Anastasia Transformation - after

Nu stiu templierii ce ii paste.

Dar sa lasam povestea la o parte si sa vorbim putin de grafica.

Pe de o parte ne place directia stilistica – grafica jocului comunica un context intr-un fel in care rareori simtim in alte titluri.

Jocul foloseste un stil vizual interesant, imbinand o lume bi-si-jumatate-dimensionala (2.5D) cu o alegere a culorilor inspirata se pare din stiluri de pictura traditionala in perie. Efectul este unul interesant, nuantele monocrome folosite pentru majoritatea cladirilor si peisajelor contrastand in mod sugestiv cu tonurile rosii folosite atat pentru a sublinia caracterul „sovietic” al lumii din jur, dar si pentru a sublinia acele obiecte din nivel pe care asasinul nostru le poate utiliza intr-un fel sau altul.

Assassin's Creed Chronicles: Russia 2.5D

In acest joc, pe rosu se poate trece, iar dupa verde te ascunzi si stai nemiscat – o versiune amuzant inversata de red light, green light.

Ocazional (destul de rar), anumite obiective din joc sunt iluminate mai generos si beneficiaza de o paleta mai variata de culori. Deseori acest lucru se intampla in interiorul unor locuinte ce sugereaza bogatie, ilustrand astfel in mod subtil diferenta dintre lumea celor ce au si a celor ce nu au – una este bogata, colorata si inaccesibila; cealalta este stearsa, saraca, murdara si agresiva, de culoarea prafului si a sangelui.

Assassin's Creed Chronicles Russia Gameplay contrast highlights

Grafica nu este rea, dar nu sunt impresionat de spectacolul vizual luand in considerare performanta jocului. Am jucat jocuri mult mai frumoase cu cerinte de sistem mai modeste.

Vom vorbi un pic si despre gameplay. Assassin’s Creed Chronicles: Russia este un joc aproape-stealth.

Ar fi stealth, pentru ca in nici un caz nu poti sa treci prin nivele luandu-te cu toata lumea la bataie si masacrand grupuri intregi de inamici, cum deseori ajunge sa se intample in titlurile seriei AC dezvoltate de Ubisoft.

Partea buna este ca jocul are o varietate de instrumente si actiuni oferite jucatorului. Partea proasta este ca aceasta libertate este deseori ingradita de necesitatile contextuale. Si nu ne referim aici la ceva normal, cum ca anumite segmente din joc se traverseaza intr-un fel sau altul.

Ne-ar fi placut posibilitatea de a aborda un obiectiv cu diferite abordari. Fie o asasinare cu pusca, o diversiune folosind grenade cu fum, un fluierat sau taiatul luminii. Climax ar fi putut proiecta un stealth platformer excelent, cu conditia sa fi avut level designeri mai de doamne-ajuta.

Din nefericire, capacitatea de a aborda obiectivele in feluri diferite este foarte rar prezenta. In schimb, foarte des ne-am intalnit cu obiective in care singura metoda reala de a trece mai departe este de a… alerga pe langa – si in plina vedere a vreo 5-10 inamici, folosind abilitatea traditionala a oricarui gamer ce se respecta… run-by-ul.

Mai rau, „inamicii” sunt mai usor de pacalit decat un bebelus cu peek-a-boo. Nu exista nici o penalizare reala pentru a fi detectat, pentru ca rusnacii au memorii scurte, si daca ai acces la un tomberon, tufis sau alee laturalnica, devii invizibil, intangibil si mai ales… plictisit.

Assassin’s Creed Chronicles: Russia este disponibil pe Xbox One, PS4, PS Vita si PC si localizat in treisprezece limbi. Noi am testat versiunea de PC, si remarcam cu mana pe torace: E un port in toata regula.

Specificatiile tehnice ale jocului cer minim un Core2Duo, recomandat un Intel Core i3 sau un AMD Quad-Core de la Phenom II X4 in sus. Pentru GPU se recomanda minim un GTX-470 sau Radeon HD5870.

Asa ca l-am incercat in doua configuratii:

  • pe un procesor AMD Kaveri cu 4 nuclee dublat de un GPU Radeon R7 folosind un HDD si 4GB de memorie DDR3, si-
  • pe un procesor I7-6820HK dublat de un GeForce GTX980 pe un set de SSD-uri in Raid-0 si folosind 64GB de memorie DDR4;

Faptul ca jocul se misca cum se misca pe prima configuratie ne-a facut sa ne bagam un pic unghia in gat. Chiar daca titlul nu e optimizat pentru dual-graphics, cu toate acestea am avut asteptarea, naiva de altfel, ca jocul sa se miste oarecum ok. Nu de-alta, dar un HD5870 conform recomandarilor chiar nu e cu mult mai tare in ziua de azi, in FireStrike cel putin.

Mi-a trecut repede. Jocul sacada teribil chiar si in cele mai joase setari, si i-am pus capac relativ repede. Va spun sincer ca nu am monitorizat framerate-ul in nici un fel. Se misca pur si simplu prost.

Am incercat dupa aceea pe sistemul mult mai rasarit, caruia ii vom face un review detaliat in curand.

Partea buna e ca in mare, pe un laptop de peste 3000 de euro se misca impecabil. Spun asta, pentru ca am mai avut cateva mini-freeze-uri ocazionale, dar care ar putea fi legate de sistemul in sine, si nu de joc. Asta bineinteles nu inseamna nimic, pentru ca daca ai nevoie de un sistem de cateva mii de euro pentru a juca un titlu de 25 euro, care mai recomanda si hardware de acum jumatate de deceniu dar nu prea ii place, atunci ceva da cu virgula sever.

Alt considerent al jocului care ne-a gadilat papilele cu gustul de Port, este felul cum actiunile in joc au fost mapate pe tastatura, impreuna cu alte detalii enervante precum necesitatea de a te duce in Main Menu pentru a schimba optiunile jocului – oricare ar fi acelea.

Remarcam ca nu e cool sa trebuiasca sa iesi din joc pentru a efectua modificari, in special la maparea tastelor. Ma bucur insa ca au avut bunul simt sa ofere un mini-helper in dreapta sus care arata ce actiuni sunt disponibile pe care butoane functie de contextul in care se afla personajul.

Ca sa concluzionam, Assassin’s Creed Chronicles: Russia, este o distragere.

Pentru fanii universului poate reprezenta un pic de varietate in plus, un pic de poveste cam trasa de par, sau un fel de puzzle-game. Joc de actiune nu e, pentru ca daca nu omori inamicii fara sa fii detectat, nu-i mai poti omora decat folosind pusca din dotare, cu ale ei maxim 3 gloante.

Stealth este doar oarecum, intrucat atat noi, cat si cei ce au postat videoclipuri pe YouTube au ajuns repede la concluzia ca peste anumite parti de nivel se poate trece mult mai usor alergand pe langa inamici decat facand orice altceva. Recomandam, daca il vreti, sa asteptati o promotie. La banii astia mai degraba as cumpara Witcher 3.

comments
 
Leave a reply »

 

Leave a Response