0 comments

Review Assassin’s Creed Syndicate – Cel mai bun AC de multa vreme incoace!

by on 16/11/2015
 

Assassin’s Creed Syndicate ar putea fi ultima strigare a seriei, in conditiile in care Ubisoft nu vrea sa accepte ca aceasta franciza este pe ultima suta de metri, fiind necesara o directie noua pentru poveste si eventual un scenarist cu mai multa imaginatie decat: „Uite marul, pazeste marul”. Chiar si asa, , indiferent de personajul pe care il controlam, si mai mult decat atat, povestea este chiar bine scrisa. Cu alte cuvinte, review-ul lui Assassin’s Creed Syndicate.

Seria a evoluat incredibil in acesti 8 ani, de la rădăcinile sale din 2007, in care trata subiecte mature pentru vremea respectiva, dar s-au dus zilele in care navigarea unor reinterpretari istorice in cautare de stegulete sau pene era ceva standard pentru industrie. De atunci, franciza a devenit bijuteria coroanei Ubisoft, cu titluri de succes în fiecare an, prezentandu-ne noi locatii si situatii, ce ne spun o poveste mareata despre calatoria ta ‘genetica’ in timp, despre artefacte extraterestre și secole de luptă îndelungată între asasini și templieri.

Syndicate prezinta povestea gemenilor Frye care fac trecerea catre Londra pentru a descoperi si elimina templarii. De aceasta data, cei doi au o tinta mult mai bine definita: obiectivul lor este industriașul Crawford Starrick, pe care il vor mazilit. E o gura de aer proaspat – motivatia ta este clara de la început și nu oscilează, o mare schimbare de la Unity care a avut probleme reale in definirea conflictului și ore irosite în misiuni care chipurile aveau legatura cu povestea principala.

De fapt, Syndicate lasa impresia ca Ubisoft au plecat urechea la cateva dintre plangerile comunitatii, raspunzand si adresand cateva dintre ele din punct de vedere narativ in acest joc. Jocul este neobișnuit de bine concentrat pentru un open-world, cu o singură hartă, meniuri bine structurate și fara prostii in multiplayer. E tinut in frau și rafinat, oferind jucătorilor șansa de a se bucura de poveste fără adaugiri lipsite de substanta. S-au intors inapoi acolo unde Brotherhood era un etalon, parerea noastra fiind ca trebuie sa rafineze si defineasca mai bine acele baze inainte sa inoveze, iar cu povestea din Syndicate chiar au reusit.

Ubisoft se pare ca au inceput sa se simta si depun eforturi reale, vizibile, in reconstruirea brandului. Nu veti gasi decizii riscante de design, și cu siguranță nu este la fel de extravagant ca excelentul Black Flag, dar face ce trebuie si face bine. Narativ este primul joc de la Assassin’s Creed Brotherhood care chiar reintroduce o urgenta si o necesitate imediata de a rezolva un quest, structurand mult mai bine astfel povestea si comasand totul intr-un arc narativ mult mai bine prezentat jucatorului. Nici povestea nu este rea. Gemenii sunt doua personaje credibile, bine conturate si cu trasaturi de caracter surprinzator de umane. Se trece de la o stare emotionala la alta cand cei doi sunt in cadru. Daca in cazul lui Jacob avem accente brute, aspre, cand o controlezi pe Evie accentele povestii pica pe un ton mai feroce si mai perfid. Ambele personaje au in jurul lor o atmosfera, si impreuna intregesc povestea.

Unul dintre lucrurile interesante este capacitatea de a juca cu oricare dintre gemeni, ceea ce imi aduce aminte cu placere de felul cum am perceput aceasta experienta si in GTA V, chiar daca experienta din Syndicate nu e atat de variata. Esti deseori liber sa alegi unele misiuni legate fie de Evie fie de Jacob ca parte a naratiunii principale.

Elementul de alegere este intotdeauna binevenit, iar misiunile sunt în general concentrate pe abilitățile lor specifice – Evie este discreta, Jacob… mai putin. Probabil s-a facut un balancing pentru a nu te simti prea fragil cand intri intr-o cafteala, dar cred ca ceva varietate in plus ar fi avut farmecul ei.

Ambii gemeni au abilitati specifice. Evie poate deveni aproape invizibila si mai periculoasa folosind cutite, iar Jacob are capacitatea de a ‘incapacita’ inamicii cu usurinta si un quick-draw headshot.

Mecanica de lupta s-a schimbat destul de mult comparativ cu anii trecuti. De la dansuri gratioase la lupte crude si rapide, e distractiv si mult mai antrenant. Inamicii sunt si ei mai rezistenti, mai ales cand sunt multi, iar mecanica de counter este mai greu de activat. Jucatorul e fortat sa treaca de la atac la parare, sa utilizeze alte arme, sa sparga blocaje si sa se mai si fereasca si gloante.

Pentru prima data in multi ani, jocul este iar o provocare. Sefii sunt foarte periculosi. Necesita diferite tactici si te pot trimite la dreapta Sfantului Pixel cu o singura „bucata”. Cu alte cuvinte, aghiotantii aia din trecut, pe care ii vanai pe acoperisurile caselor si ii alergai prin ungherele oraselor, acum… acum sunt hardcore! Si o sa iti tabaceasca fundul ori de cate ori au ocazia, unele personaje fiind bazate chiar pe figuri marcante din perioada respectiva.

Economia din joc se bazeaza in principal pe aurul cheltuit pe arme si obiecte, pe fortele aliate si altele asemenea. Unele elemente necesita si resurse ce presupun completarea unor misiuni mai variate, dincolo de povestea principala, inclusiv jefuitul de trenuri si barci, si pe alte asemenea fapte… in general antisociale.

Sau ai putea cumpăra lucruri cu bani reali. Microtranzactiile s-au intors in forta, stand la panda in josul meniurilor. Sunt mai puțin ofensive decât înainte, dar oferă o cale ușoară pentru cei care au nevoie cu disperare de ceva mai multa piele pentru a aranja meciuri de fotbal in afara pub-urilor. Ceea ce le câștigă bani. Cheltuind bani reali…

Elementele intruzive au fost diminuate considerabil. Unity tot timpul incerca sa te scoata din joc, fie prin oferte in multiplayer, microtranzactii sau aplicatia care bloca accesul la cutii. Pentru ca atunci cand te joci, sigur doresti sa arunci o privire in ecranul telefonului… Nu?! Nu!

Londra arata grozav, in smogul din zorii revolutiei industriale. Există o mare varietate de oameni și activități în stradă, de la vanzatori ambulanți și cersetori, pana la fotografi timpurii. Stilul de navigare s-a schimbat, cu strazi mai late si distante mai mari de acoperit. Trasurile iti grabesc deplasarea, dar lansatorul de funie face diferenta.

E greu de spus cat de mult adaugă la joc, dar practic nu vei mai escalada prea greu o fațadă de acum incolo, o activitate care manca o mare parte din timpul efectiv de joc din Assassin’s Creed. Acum apesi un buton sau bumper si esti saltat repede pana in varful celei mai apropiate structuri. Te poti deplasa in plan vertical sau orizontal si te poti opri in mijlocul unei deplasari pentru a pregati o asasinare.

Fizica poate fi varza, dar e foarte distractiv, mai ales in felul cum evita o tona de potentiala frustrare si iti da o optiune in plus de deplasare. In multe cazuri, tot alergatul de colo colo va fi de preferat, folosind funia pentru a scapa dupa un omor sau trasurile pentru a sonda orasul in cautare de cafteala.

Cand discutam despre partea tehnica, putem spune ca in comparatie cu Unity, unde jocul se comporta ca un pacient la o cura de electrosocuri, nestiind daca o sa ai 10 cadre sau 60 de cadre, framerate-ul acum este constant, desi exista cateva momente de incetinire puternica, atunci cand se colecteaza punctele de sync. Se intalnesc inca freeze-uri si bug-uri ce iti pot anula misiunea, dar macar nu mai explodeaza capete. Nu arata atat de bine ca Unity, dar nu este un joc urat.

In schimb, distractia e la putere. Syndicate e probabil cel mai bine gandit joc Assassin’s Creed facut vreodata, si asta include si Black Flag. Edward Kenway era cateodata sarit de pe fix rau, dar aici Jacob si Evie se iau constant peste picior unul pe altul, in care fratele de multe ori si-o ia pe coaja. Un joc Assassin’s Creed care nu se ia in serios si cultiva starea de distractie e ceva ce apreciez maxim. Gen, ia-ti lansatorul magic de sfoara, ramai suspendat in aer, lasa sa cada o grenada si fii instant invizibil… pentru ca ti-ai pus gluga.

Pe de alta parte, pozitionarea moderna pare sa lase putin de dorit. Aspectul stiintifico-fantastic al seriei a fost un element atragator, care din pacate pare sa fie impins din ce in ce mai mult in fundal.

Syndicate este cel mai important titlu AC in multi ani, cu o dubla functie: de a repara problemele din Unity și de a se remarca suficient pentru a atrage jucatori noi. Cred ca a facut o treaba buna în toate aceste domenii, cu mecanici „usurate” si noi aditii gandite sa elimine frustrarile, impreuna cu o concentrare reala pe poveste. Si mai ales, imbratisarea ridicolului inerent seriei, ceea ce ne aduce cel mai distractiv titlu din franciza!