0 comments

Review complet Middle Earth Shadow of Mordor – Cel mai bun joc LoTR de pana acum

by on 23/10/2014
 

Lord of the Rings este una dintre cele mai cunoscute carti din ziua de astazi. Unii au descoperit-o prin intermediul filmelor lui Jackson, altii o recitesc pentru a doua sau a treia oara. Universul lui Tolkien ne-a atins pe toti indiferent de varsta, influentele fiind simtite si in lumea jocurilor, titluri precum Dragon Age, Baldurs Gate si multe altele avand radacini adanci in povestile lui Tolkien. Dar astazi ne vom ocupa de… Shadow of Mordor.

Jocuri Lord of the Rings au mai fost realizate si in trecut, de catre EA sau de alte parti, dar licenta se afla acum la Warner, iar acestia au pus osul la treaba si au realizat ceva cu totul nou. Legand povestea jocului de cea a cartilor doar marginal, Middle Earth Shadow of Mordor este un colaj extrem de reusit de naratiune non liniara. Asta nu inseamna ca nu sunt probleme, atat cu fanii hard-core, care au obiectii la adresa jocului, cat si din partea casei Tolkien, care a avut si ea ceva de comentat despre naratiune. Cu toate astea, povestea, reuseste sa prinda si sa redea esenta universului Lord of the Rings, ba mai mult, o si imbogateste.

Personajul principal este Talion, un ranger din Gondor responsabil cu paza Portii Negre din Mordor. Poarta ce este atacata de orci, iar el este ucis impreuna cu intreaga sa familie. Gata jocul! Bine, de fapt gata introducerea jocului. De aici incepi sa descurci itele incurcate ale povestii, jocul reanimandu-l pe Talion cu ajutorul unui Wraith care ii poarta corpul si il readuce la viata. Povestea este complicata la inceput, credeti-ne pe cuvant. Te trezesti la viata, ai un Wraith care iti vorbeste in cap si doresti sa iti razbuni familia. Mai mult n-ai sa ajungi sa stii pana pe la a treia parte a jocului.

Monolith au incercat sa ofere o poveste in Shadow of Mordor, si au si reusit, dar din pacate nu acolo unde trebuie. Talion este exemplul perfect de personaj sters si generic de action adventure, cu un trecut misterios, cu o vendenta in buzunar si un set de abilitati si pistoale, obiecte contondente sau taiose. Practic Talion este o combinatie intre Ezzio si Altair, cu un pic de Shepard din Mass Effect 2 si iz de Bruce Wayne. Problema personajului principal este ca nu isi lasa amprenta pe poveste, jucatorul fiind atras emotional de Uruk-hai, adica de „raii” jocului, decat de personajele care ti se perinda pe ecran. Daca Shadow of Mordor avea o linie narativa mai puternica si cu ceva questuri care sa te faca sa iti pese de pierderea lui Talion, atunci jocul ar fi fost senzational. Din pacate pierderea familiei este doar un gand efemer care ii mai trece din cand in cand lui Talion prin bostan atunci cand mai are cate o conversatie cu Wraith-ul. Wraith care beneficiaza de mai multa dezvoltare si atentie decat Talion, fiind chiar un personaj marcant in Middle Earth, asa cum aflam in a doua jumatate a jocului. Talion saracul este acolo ca sa fie, purtat pe post de costum de sus numita entitate supranaturala.

Dar, per total, povestea din Shadow of Mordor nu este rea. Are intr-adevar lacune, dar nu atat de mari incat sa ma faca sa abandonez jocul, in esenta suferind de Tolkineza acuta. Pentru cine nu stie ce este Tolkineza, este boala de a dezvolta mai mult peisajul decat personajele. Chiar si asa, Middle Earth Shadow of Mordor este o experienta care spre final incepe sa prinda contur si sa aiba mai multe elemente pozitive decat negative, cu singura obiectie ca finalul este unul dintre cele mai prost alese de la Deus Ex Human Revolution incoace. Nu se rezuma chiar la apasarea unuia din cele trei butoane, dar tot pe undeva pe acolo este. Merita mai mult, fapt pentru care nu ii putem acorda decat un 7 la capitolul naratiune.

Gameplay-ul, pe de alta parte, este gandit de un geniu malefic care sta in spatele unui monitor proiectand fiecare aspect sinistru al acestui titlu. Spun asta pentru se joaca cu psihicul nostru si abuzeaza de natura compulsiva a gamerului de a dovedi ca este cel mai bun. Shadow of Mordor, cu toate ca are gameplay-ul segmentat pe zone si are anumite conditii pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a termina o misiune, la baza este extrem de simplu. Ai o sabie, inca o jumatate de sabie care iti serveste pe post de pumnal, abilitatile Wraith-ului si un arc. Plain and simple. Generic am putea spune, daca e sa comparam Shadow of Mordor cu orice alt action adventure. Problema este ca aici fiecare arma din arsenal are un rol extrem de important in desfasurarea jocului.

Pe harta gasesti o serie de misiuni secundare, fiecare cu o ideograma care reprezinta arma din dotare, fie ea arc, sabie sau pumnal. Odata ce ai facut aceste misiuni si ai adunat un numar suficient de puncte de abilitate poti debloca noi posibilitati pentru acea arma. Duci arma respectiva pe culmi legendare, si de fapt fauresti singur legenda propiilor arme. Este o zi trista in gaming cand o arma are renume legendar si personajul principal are dezvolarea unei foi albe, dar este o mecanica de joc interesanta, mai ales ca primesti si rune pe care le poti inscrie pe arma odata ce avansezi in nivel. Ridicand nivelul armei, runele in cauza iti pot da abilitati speciale, precum slow motion atunci cand imparti sageti printre inamici sau cand dai cu sabiuta in acestia. Mecanica este cat se poate de interesanta, mai ales ca, dupa cum am spus, se joaca cu natura noastra comepetitiva, reusind astfel sa tina un gamer cu ADHD in fata monitorului in misiuni secundare mai mult de 20 de ore.

Sistemul de upgrade este impartit in doi arbori de talente mari si lati. De fapt Abilitati si Talente. Punctele de abilitate le primesti odata ce termini un nivel, talentele le primesti facand puncte de talent, omorand fel si fel de animale, culegand ciuperci si alergand dupa fauna locala, toate acestea fiind metode de a-ti imbunatati personajul. Personal, am pierdut ore bune cautand o ciuperca sau un liliac, doar ca sa ajung la bosul final cu toate abilitatile. Pe langa asta, poti colecta fel si fel de obiecte care iti limpezesc trecutul Mordorului, si acestea oferindu-ti puncte de talent. In principiu o sa alergi pe cele doua harti pana iti vine acru in gura si nici n-ai sa simti asta, pentru ca ori de cate ori jocul are impresia ca te plictisesti, iti arunca in fata niste Uruk-hai si te pune sa te bati cu ei, lupte care arata suprinzator de bine, chiar bestial, daca imi permiteti cuvantul.

Fiecare ciocnire a sabiei cu armura inamicilor este de senzatie. Pe langa asta, combinand abilitatile si sistemul de Stelth din joc, poti sa faci prapad in randul inamicilor. Fie ca alegi sa ataci ca tancul sau sa te furisezi prin spatele liniilor inamice, tot timpul exista un element care diversifica luptele, iar acesta este personalitatea variabila a inamicilor. Shadow of Mordor, cu toate ca pare o combinatie de Assassins Creed cu Batman, aduce ceva nou pe masa jucatorilor. Este primul joc in care expansiunea se petrece in timp real, fiecare Uruk-hai avand o personalitate, preferinte si obiceiuri propii. Cum se manifesta asta?  Ei bine, atunci cand un Uruk-hai da cu tine de pamant si te omoara, acesta ajunge Capitan, sporindu-si si puterea de atac. Capitanii sunt in numar limitat, iar ierarhia sociala a Uruk-hai-ilor este una violenta, astfel acestia se vor provoca chiar si intre ei la lupta pentru a ajunge la cea mai inalta functie: WarChief. La asta se mai adauga o mecanica de joc interesanta, numita Branding, pe care o poti dobandi in a doua jumatate a jocului, si care iti permite sa controlezi Capitanii sau un Warchief, ordonandu-le sa faca tot ceea ce vrei tu. Adica sa se sinucida sau sa atace alti inamici. Este o mecanica senzational de bine ancorata in esenta jocului, jucatorul fiind implicat in felul in care evolueaza „mascotele” sale, ajungad sa iti pese mai mult de Orga – The Flesh Eater decat de Talion. Combinand asta cu sistemul de evenimente generate aleatoriu si cu felul in care jocul evolueaza in timp real, putem avea o aventura noua ori de cate ori jucam Shadow of Mordor. A doua sau a treia oara.

Sunt probleme la capitolul gameplay? Da! Jocul este prea simplu. Oricat ai dori sa eviti acest aspect, te vei lovi de el ori de cate ori intri intr-o lupta. O lupta consista din urmatoarea secventa de actiuni: atac, atac, atac, parare, abilitate, Uruk-hai mort. Iar asta se extinde si la Capitani sau Warchiefs. Sigur, unii pot avea abilitati speciale care sa le umple vietile daca le-ai dat foc sau ai asmutit pe ei albine, dar in rest nimic care sa creasca dificultatea. Jocul o sa devina la un moment dat extrem de simplu, mai ales dupa ce ajungi sa controlezi o armata de Uruk-hai. La asta mai adaugam si cele doua harti pe care jocul le are, acestea fiind usor de invatat dupa ce iti dai seama ca le poti traversa in cateva minute. Sigur, nu este rau sa poti ajunge repede de la punctul A la punctul B, dar un pic de variate nu ar fi stricat. Si nici inca o harta mare intr-un titlu viitor, pentru ca… jocul asta lasa loc de continuare. Pentru gameplay un 8.5 si trecem la grafica si sunet.

Shdow of Mordor este o ciudatenie la capitolul grafica. Am incercat jocul si pe PC si pe consolele next, iar rezultatul este urmatorul. PC-ul este platforma superioara pentru acest titlu din punct de vedere al fidelitatii grafice. Asta nu inseamna ca varianta de PS4 este slaba. Nici vorba. Arata si se comporta senzational, si totusi, varianta de PC straluceste mai tare. Din pacate toate platformele au o problema cu afisarea unui numar constant de cadre. Noi am incercat cam tot ce se putea incerca, ba l-am rulat chiar si cu pack-ul de rezolutii 4K, iar in unele instante, pe PC rula la 120 si ceva de cadre cu ecranul plin de Uruk-hai, iar in altele, cu doar ceva vegetatie in jur, abia daca reusea sa afiseze 30. Acelasi lucru se intampla si pe console. Bine macar ca nu scade sub 30, indiferent de platforma.

Vizual, jocul este un deliciu. Lumea in care se desfasoara pare sa fie desprinsa direct din cartile lui Tolkien, atent modelata pentru a reprezenta Mordorul si Black Gate-ul asa cum trebuie. Casa Tolkien a fost implicata in realizarea acestui joc si asta se vede, aspectul tinutului fiind demn de lauda. Adaugam la asta si efectele meteorologice care schimba tonalitatea jocului si ciclul zi-noapte si avem o lume vie si plina de personalitate. Ai parte de o atmosfera speciala atunci cand te ascunzi intr-un tufis si astepti ca un Uruk-hai sa ajunga in locul potrivit ca sa-i poti aplica o corectie, in ploaia care toarna picaturi randate corect si in lumina difuza, a lunii care nu a iesit cu totul dintre nori. Un alt lucru care trebuie mentionat este ca Uruk-haii arata diferit, si chiar daca sunt inarmati cu arme asemanatoare, aspectul lor este generat aleatoriu gratie sistemului Nemesis care genereaza inamici in asa fel incat acestia sa nu semene intre ei. Toate personajele de suport sunt randate senzational, animatiile fiind fluide, placute, anatomic corecte si mai ales in timpul cinematicelor buzele se misca in conformitate cu ceea ce spune personajul. Iar asta ne duce la sunet. Si la motivul pentru care Shadow of Mordor este nominalizat anul acesta pentru cel mai bun sunet. Orice actiune pe care o intreprinzi are un suport sonor senzational si incredibil de realist. Daca ai cazut de la o inaltime mai mare, auzi oasele cum troznesc. Daca arunci un inamic in flacari, acesta pocneste si sfaraie din toate incheieturile. Are cele mai bune sunete de fundal pe care le-am auzit de la Witcher 2 incoace, iar actorii vocali si muzica completeaza excelent acest titlu. Mariajul dintre sunetul de fundal, muzica senzationala si actorii vocali care chiar depun efort in redarea emotiilor este demn de notat si laudat. Motiv pentru care ii acordam 10 la capitolele grafica si sunet.

Trecand peste neajunsurile pe care Middle Earth Shadow of Mordor le poate avea, este un titlu pe care trebuie sa il incerci. Ai sa pierzi ore bune in acest joc fara sa iti dai seama ce sa intamplat cu soarele, si ii acordam un 8.5 la general.

Varianta video a review-ului, Vineri 24 Octombrie ora 17.00 la ZONA IT pe TVR1 si TVRHD.

Be the first to comment!
 
Leave a reply »

 

Leave a Response