4 comments

[VIDEO Update] Review Dragon Age Inquisition-Un candidat serios la titlul de „Jocul Anului”!

by on 10/12/2014
 

Incurcate sunt cararile Bioware-ului. Un studio care in ultima vreme nu prea a fost laudat, nici pe plan mondial si cu atat mai putin de noi, aici la Zon@; ultimele creatii, precum Mass Effect 3 sau recentul Star Wars: The Old Republic nu au fost prea bine primite de catre public. Mai ales Star Wars: The Old Republic, care nu a avut cea mai inspirata trecere de la un abonament lunar la un model free to play. Totusi, Dragon Age Origins a fost primul zece din istoria Zonei, iar Dragon Age Inquisition, jocul de astazi, a reusit sa ne tina cu ochii in monitor timp de doar… 60 de ore, titlul fiind terminat de catre noi in totalitate tocmai pentru a livra o parere obiectiva asupra acestuia. Asta nu inseamna ca Andrei nu-l va relua in fel si chip, asa cum a facut cu toate jocurile din serie. Asadar, dupa cateva nopti nedormite, acesta este review-ul lui Dragon Age Inquisition.

Fiind un joc Bioware, trebuie sa amintim un singur lucru inainte sa intram in poveste. Dragon Age Inquisition este un joc cu o poveste extrem de alambicata, si din acest motiv am ales sa incercam sa oferim cat mai putine spoilere cu putinta. Astfel, in afara de cateva idei despre punctul incipient al naratiunii si despre anumite elemente legate de progresia in poveste, acest review nu se va intinde prea mult la acest capitol. De ce am ales sa facem asta? Ei bine, pentru ca Dragon Age Inquisition este acel gen de joc in care iti croiesti singur firul narativ, actiunile tale influentand atat pe cei din jurul tau, dar si lumea, dar asta nu este ceva nou pentru un joc Bioware. Un al lucru extrem de important de amintit este faptul ca jocul, cu toate ca are un folclor si o poveste alambicata, nu face prea multe eforturi in a-ti explica intriga de fundal, amintindu-mi de AC Brotherhood sau AC 3 unde jucatorul trebuie sa intuiasca cine este X sau Y in poveste, adica personaje introduse aiurea fara sa iti fie explicata o motivatie. Cu toate asta, avem Wikipedia si probabil cativa giga pe youtube de video care explica totul in detaliu. Asa ca pentru ce neinitiati, exista o scapare. Acestea fiind spuse, intram in povestea jocului.

Evenimentele din Inquisition incep imediat dupa Dragon Age 2, Magii si Paladinii fiind la cutite, o intrega revolutie starnindu-se din senin. De aici incepe aventura ta, odata cu explozia turnului unde Paladinii si Magii incearca sa negocieze pacea intre cele doua parti, iar tu esti singurul ramas in viata. Problema este ca odata cu  explozia se deschide si poarta prin care demonii pot intra in lumea din Dragon Age, aceasta crescand in marime si riscand sa inghita toata lumea. Si de aici intri tu in scena… alesul, cu toate ca nu prea iti place sa fii numit asa. Ai si o cicatrice magica in palma ce reactioneaza la fiecare explozie magica a portalului. Dupa un scurt schimb de idei, accepti sa te duci si sa vezi ce este cu portalul si sa vezi daca poti sa rezolvi ceva, doar pentru a descoperi ca… poti inchide aceste portaluri.

Asadar inchizi niste portaluri mai mici, calmezi portalul „al mare”, unii nu te plac si spun ca esti bau bau, altii te considera salvator, altii vor sa vada daca nu cumva ai ceva rau in tine si sunt gata sa de disece pe loc, si colac peste pupaza paladinii instaureaza inchizitia. Ce este inchizitia? In afara de… numele jocului, este un ritual al Paladinilor care este delcarat doar in situatii de criza, iar tu, ca si inchizator de porti, mare lider cu experienta multa, a se citi aproape zero, mare amorez si deschizator de conserve, adica esti numit liderul acestui minunat eveniment. Bine, mai mult lider spiritual si maimuta care inchide porti, dar pana la urma, pe masura ce avansezi in poveste, cam 6 ore, ajungi chiar sa iei decizii marete si sa pui cap la cap planuri de scandal. Cam asta este baza povestii. Si cu toate ca am cam luat la misto felul in care incepe, are momente epice si fan service cat cuprinde, de la referinte la Andraste pana la personaje din trecut care au fost iubite sau urate de catre fani. Dragon Age Inquisition este genul de joc care il pornesti si te cufunzi in poveste, fara sa iti dai seama unde a disparut timpul si ce este aia saptamana, cele 60 de ore petrecute de Andrei cu acest joc fiind declarate de catre acesta ca insuficiente pentru a intelege intreg jocul si pentru a vedea cu exactiate ce are de oferit. Inquisition tot timpul iti arunca ceva in fata. Ba un quest, ba ceva folclor, ba un personaj nou, si nici unul dintre acestea nu pare sa fie acolo doar pentru a adauga artificial niste ore jocului. Totul se leaga intr-un tot unitar perfect simbiotic, actiunile si deciziile tale putand sa faca diferenta intre viata si moarte. Iar faptul ca trebuie sa fii un lider pentru inchizitie inseamna ca trebuie sa strangi forte si aliati, jocul avand o latura socio-politica extrem de puternica, atat aliatii cat si membrii grupului tau avand tot timpul cate un comentariu de facut sau un sfat pentru tine. Totusi, pana la urma tu esti cel care ia decizii si care poate face inchizitia o forta de temut sau un cotoi beteag si bleg care nu este in stare sa se apere de rifturile demonice care toarna draci si carcaleti pe taramurile jocului. In Inquisition ai sa inveti bazele diplomatiei, cruzimii si candorii si ai sa iubesti fiecare moment. Si nu spunem asta pentru ca ne-a placut cum este spusa povestea, spunem asta pentru ca jocul are una dintre cele mai banale povesti, dar spusa intr-un asemenea fel incat nu poti sa nu asimilezi fiecare silaba si sa nu te cufunzi in felul in care iti este prezentata, atat ca jucator, dar si ca lider al inchizitiei, pana la final pasandu-ti de fiecare personaj pe care il intalnesti si cu care interactionezi. Din pacate nu totul este perfect. Lucrurile la prima vedere sunt absolut senzationale, simbiotice dupa cum am spus, asta pana zgarii putin suprafata si analizezi povestea cu atentie. Jocul incepe cu tine ca proscris, urat de toata lumea, ca undeva pe la sfert sa devii un fel de Messia care poate schimba soarta unei natiuni cu un ordin. Inteleg faptul ca lumea din Dragon Age incepe sa creada in inchizitie, dar un pic de poveste care sa intareasca de ce esti acum un fel de mare lider care larta ordine si se crede mare si tare pe taramurile jocului, si care pana nu demult era un nimeni, nu ar fi stricat. Asta ca sa nu subliniem faptul ca personajul principal are ceva bube la cap si a uitat subit cum a primit cicatricea magica ce poate inchide rifturile demonice. Chiar si cu aceste neajunsuri, nu putem blama jocul, fiind o experienta memorabila si pe care ai s-o repeti din alte puncte de vedere dupa terminare. Doar sa ai cateva… sute de ore la dispozitie.

Inainte sa enumar ce este de bine in Inquisition, sunt nevoit sa incep cu ce este de rau. Asta pentru ca aceste aspecte sunt evidente inca din primele ore ale jocului si strica interactiunea cu acesta. Am incercat jocul pe PC, iar controlul este clar gandit pentru un controller nu pentru mouse si tastatura. Trecand peste acceleratia mouse-ului si controlul greoi al personajului, modul in care interactionezi cu party-ul este un minus notabil. Este extrem de greu sa controlezi cu un mouse si o tastatura intreaga echipa, mai ales cand sistemul este greoi si explicat minimal. Mi-a luat cateva secunde sa ma prind cum bag puncte de abilitate, fiind ascunse intr-un tab mic la baza ecranului, iar faptul ca trebuie sa apesi pe fiecare element in parte pentru a aduna loot-ul, nu ar fi atat de deranjant, daca acceleratia mouse-ului nu te-ar duce la Cuca Macaii in Cocarlatii din Deal cand incerci sa apesi pe un sac sau un cufar. Sunt cateva neajunsuri care sper sa fie rezolvate pe varianta de PC. Neajunsuri minore, care nu au impact atat de mare asupra jocului. Ceea ce are impact insa, este felul in care gameplay-ul este prezentat.

Dupa ce inchizi riftul, esti aruncat in prima ta misiune in Hinterlands. O locatie imensa, plina de side-questuri si extrem de prost pozitionata pentru progresia jocului. Spun asta pentru ca intreg jocul are prostul obicei sa nu iti explice ce si cum vrea de la tine, putand sa pierzi zeci de ore intr-o parte a hartii, care si asa este mare, fara sa avansezi in poveste. In Hinterlands, am pierudut cam zece ore, si nu sunt singurul, discutand si cu altii, care au pierdut de doua ori mai mult timp, obiectivul central fiind… o misiune minora. Din pacate Inquisition nu iti explica asta, lasandu-te sa bananai ca dementul prin intregul tinut. Daca sunteti acum in Hinterlands si abia ati inceput jocul, terminati questul principal si treceti mai departe.

Si pentru ca tot am amintit mai devreme de Loot, trebuie sa mai adaug la lista de plangeri inca un element, de aceasta data frustrant, repetitiv si de care nu poti sa scapi. Inquisition introduce acum o mecanica noua de joc, din perspectiva tastei V, pe care ai s-o apesi mai des decat click unu de la mouse. De ce? Pentru ca aceasta iti arata loot-ul pe harta. Vrei sa vezi loot-ul, apesi V, altfel trebuie sa il gasesti ochiometric, iar ceea ce pica din inamici dupa ce ii faci una cu pamantul, nu este evidentiat de catre joc. Asa ca, dupa cum am spus, ai sa faci santuri in tasta V a tastaturii pana la finalul jocului. Fie implementezi un sistem de auto-loot, fie furi de la The Witcher intrega mecanica de joc.

Si daca tot ce am enumerat mai sus nu va va scoate scoata peri albi, atunci mecanica de saritura nou implemtata in joc o sa va faca sa va smulgeti parul din nas. Sunt momente in joc in care trebuie sa ajungi in zone mai putin accesibile ale unei harti, folosind saritura. Ei bine, pana ajungi acolo ai sa-ti blestemi zilele. Controlul nu este atat de rau, dar geometria si arhitectura de nivel or sa-ti puna bete in roate ori de cate ori au ocazia. Inquisition nu este gandit ca un platformer, iar aceasta mecanica de gameplay pare sa fie acolo doar pentru a arata ca se poate sari intr-un Action-RPG.

Cu toate ca problemele par multe si lacunele serioase, multe dintre ele se pot rezolva cu patchuri si de aceea suntem iertatori. Cel putin cand vine vorba de nota final pentru gameplay. Un gameplay care putem spune ca este o combinatie perfecta intre Origins si Doi, oferind balansul perfect intre cele doua. Daca esti fan actiune si doresti sa sari cu capul inainte ca berbecul intr-o lupta, jocul te lasa sa faci asta, oferind si posibilitatea de a controla personajele din party. Daca preferi o abordare tactica, Tactical View-ul este cel mai bun prieten al tau. De aici poti sa dai comenzi elaborate membrilor echipei si sa-i instruiesti ce si cum sa faca. Pentru cei care joaca pe o difficultate mai mare, acest mod va fi cel mai bun prieten, fiind necesar inca de la prima lupta. Sfatul nostru este sa controlati atent fiecare membru al party-ului, inteligentul artificial fiind de-a dreptul cretin in anumite momente, magii si arcasii avand prostul obicei sa fie in prima linie. Stati putin in meniul de editare al comportamentului si puneti-i sa fie mai defensivi, altfel riscati sa moara primii si sa ramaneti de unul singur fata in fata cu dragonul.

Cat despre luptele cu dragoni, va sfatuiesc sa nu va avantati in asemenea batalii, dragonii fiind extrem de greu de facut sushi in acest joc, o lupta putand sa se termine fie extrem de repede, adica esti facut scrum pe repede inainte, fie reusesti sa rezisti o ora, aceste lupte fiind extrem de intense dar si bine gandite, dragonul fiind unul dintre cei mai periculosi inamici din joc.

Sistemul de clase, cu toate ca limitat si prea putin diversificat la prima vedere, are acea savoare Dragon Age cu care ne-a obisnuit BioWare. Ai parte doar de Mag, Rogue si Warrior, cu mici vartiatii ici si colo. La prima vedere. Spunem asta pentru ca pe masura ce avansezi in specializari, descoperi ca fiecare alegere schimba dinamica unei lupte si felul in care personajul se comporta pe campul de lupta. Un Rogue poate sa fie un maestru asasin si sa foloseasca doua pumnale si sa nu aiba cine stie ce tangente cu un arc, iar un Warrior poate sa fie un paladin ce lupta cu o sabie si un scut, sau o bruta care sare la bataie cu un ciomag cat casa si rupe totul in cale. Fiecare clasa este construita atent si se integreaza perfect pe campul de lupta, iar magii, cu toate ca firavi si usor de doborat, sunt extrem de necesari intr-un party. Exista o sinergie intre personajele din party-ul tau, si daca iti alegi dupa stilul tau de joc echipa, poti ajunge sa iti creezi un grup extrem de greu de doborat intr-o lupta.

Hartile sunt variate, dar mai presus de toate, absolut imense. Ai sa te pierzi in fiecare tinut si ai sa te aventurezi din ce in ce mai departe in diferite taramuri. Ai parte de tot ce iti pofteste inima, de la paduri, pana la mlastini si munti, tot timpul avand o mica variatei ici si colo care schimba peisajul si sparge aspectul general. Iar sistemul de questuri, cu toate ca nu se leaga strict de povestea jocului, iti dau senzatia ca lumea evolueaza. Sigur, sunt questuri in care trebuie sa omori X orocobaur pentru a aduce ghiulul magic al lu’ bunicu’ inapoi la vaduva indurerata, dar parca nu sunt atat de suparatoare ca in alte titluri. Au o savoare unica si iti dau impresia ca actiunile tale fac o diferenta in tinut. Aceste side-questuri or sa-ti omoare zeci de ore si nici nu ai sa simti ca au trecut pe langa tine. Asta daca nu esti un fan RPG inrait, caz in care ai sa pierzi cel putin zece ore doar cu sistemul de crafting, care ofera varii rezultate in functie de materialele pe care le folosesti. A spune ca provoaca dependenta este o afirmatie diminuata. Ai sa incerci sa realizezi cea mai epica armura din toate timpurile inca de cum acest sistem iti este accesibil, ca abia la final sa beneficiezi de cele mai tari armuri si arme pe care le poti realiza.

Dupa ce ai ajuns mare lider al inchizitiei, intrega actiune se muta in Skyhold. O fortareata imensa in care petreci o groaza de timp. Este unul dintre putinele huburi care chiar are o personalitate aparte, amintind de conacul Auditore din AC, doar ca de 50 de ori mai mare. Aici este nervul inchizitiei, si tot de aici vei fi judecator, calau si strateg maret. Vei decide cine moare si cine traieste, judecand fel si fel de inamici sau aliati pentru greseli mici sau mari. Aici jocul straluceste, intrand in scena elementul socio-politic de care aminteam mai devreme. Fiecare decizie a ta va influenta inchizitia si ai sa simti asta pe pielea ta. Iar cand nu faci pe marele judecator, esti mare strateg la masa de razboi. De aici iti iei misiunile si de aici iti trimiti iscoadele si ostile in diverse puncte, si tot de aici vei incepe misiunile. Este una dintre cele mai importante mecanici de joc si un salt inainte comparativ cu Dragon Age 2 si harta rahitica pe care acesta o avea. Asta nu inseamna ca poti sa faci misiuni cum te taie… cicatricea magica. Nici pe departe. Trebuie sa aduni influenta, Power asa cum o numeste jocul, aceasta fiind necesara pentru a avansa in poveste si pentru a intreprinde anumite questuri secundare. Ai sa stai sa farmezi Power destul de mult pana sa poti sa te angajezi intr-un quest, element care o sa frustreze anumiti jucatori. Din fericire, arhitectura questurilor este placuta, asa ca nu va fi chiar atat de calcator pe nervi.

Gameplay-ul, cu toate ca are lacune majore si cateva elemente care or sa te faca sa iti pierzi rabdarea, nu este rau. Este chiar foarte bun. Dar micile probleme la capitolul control si cateva mecanici repetitive strica din experienta generala. Totusi, ca intreg, este satisfacator sa controlezi un intreg tinut, sa te lupti cu dragonii si sa iei decizii importante, sentimentul general fiind unul pe care nu ai sa-l mai intalnesti prea curand intr-un RPG. Poate The Witcher 3 il va egala, dar pana atunci, Inquisition este un joc Bioware cu o mecanica de joc buna, dar care mai are nevoie de niste patch-uri.

Din ciclul, avem nevoie de multiplayer pentru ca… micro-tranzactii, Dragon Age Inquisition are si el o asemenea componenta. Sinceri sa fim este exact aceeasi mancare de peste ca si in Mass Effect 3. Un hoarde mode glorificat ca si Co-op, unde trebuie sa te iei la omor cu toti crocobaurii iadului si inamicii din joc. Din pacate hartile sunt cam mici, inamicii putini la numar si extrem de putin variati, si daca nu ai un grup de prieteni cu care sa joci acest mod, va fi o durere de cap constanta. Asta ca sa nu mai spunem ca exista micro-tranzactii care pot sa ajunga la pretul jocului, acesta devenind brusc foarte greu dupa doar cateva nivele. Sigur, poti sa grindezi in prostie pana ajungi la un nivel acceptabil, dar din pacate nu il scapa de stigamtul mai devreme amintit. Este un mod adaugat doar pentru ca cineva de la marketing a spus ca multiplayer-ul se vinde, fara sa se depuna prea mult efort creativ in realizarea lui. Pacat, s-ar fi putut face ceva senzational cu acest mod, o serie de misiuni cooperative in care sa poti sa colaborezi cu amicii pentru a avea acces la ceva nou in campanie ar fi fost bine venit. Din nefericire absenta unui fir narativ si repetitivitatea domina autoritar. Asta, si portofelul, daca il lasi sa dea iama in micro-tranzactiile costitisitoare de care Inquisition da dovada in modul Co-Op.

Din punct de vedere al viziunii artistice, Inquisition este unul dintre cele mai ambitioase proiecte realizate de BioWare pana in prezent. Este un joc superb, cu o varietate a mediului rar intalnita in jocuri, oferind o geografie virtuala unica pentru tinutul Dragon Age. Din pacate motorul isi arata varsta. Multe dintre texturi, chiar si pe cele mai inalte setari arata ca din 2009, iar parul nu este nici pe departe la nivelul finalului lui 2014. Nu pot sa pun in spatele consolificarii jocului aceste elemente, dar din pacate sunt vizibile si extrem de deranjante. Animatiile, desi executate cum trebuie, din nefericire sunt robotice si intepenite adesea. In timpul luptelor sunt fluide, animate corect, chiar dinamice, dar in timpul cinematicelor acestea nu dau dovada de prea multa naturalete. Asta ca sa nu amintim de miscarile buzelor care uneori nu se sincronizeaza cu sunetul, sau au probleme cu suprapunerea de cadre pe un monitor cu rata de refresh mai mare de 60 de Hz, fiind prea greu de afisat pentru motorul jocului. Dar, ca si la poveste si gameplay, sunt chestii peste care vei trece repede, gratie prezentarii generale. Peisajul jocului este ca si cum te-ai plimba intr-un tablou, Inquisition amintindu-mi de modul in care Tolkien isi prezinta peisajele in cartile sale. Viata din fata ochilor tai te acapareaza si te asimileaza. Si aici discutam doar despre felul in care arata arhtitectura generala a jocului si cum sunt prezentate hartile. Daca te duci mai adanc vei vedea cum fiecare personaj este diferit, iar inamicii, cu toate ca par similari, au ce difera de la unul la altul, tocmai pentru a oferi diversitate jucatorului. NPC-urile au un mod unic de a se prezenta si fiecare are punctele sale slabe si forte, pana si Hawke din Dragon Age 2 facandu-si aparitia in poveste. Bine, nu este preferatul multora, dar este un punct forte ca l-au inclus si pe el. Privelistea te va fura de multe ori, iar luptele, mai ales cele cu dragonii vor da ceva de furca placii video, Inquisition fiind un joc care forjeaza sistemul. Dar daca stai putin in meniu si te joci cu setarile va functiona undeva intre 40 si 60 de cadre, fara prea mari batai de cap.

Sunetul a jucat un rol important in orice joc BioWare inca de pe vremea lui Baldur’s Gate, iar Inquisition nu face exceptie. Coloana sonora este de-a dreptul senzationala, demna de lauda din toate punctele de vedere, compozitiile avand acel ceva care sa te tina in priza, sa te faca sa plangi daca este cazul, sau sa jubilezi, toata muzica din joc fiind acolo pentru a sublinia ceva. Editia Deluxe, accesibila in contul tau de Origin, merita descarcata si ascultata. Actorii vocali sunt si ei fara cusur, cu toate ca unele dialoguri sunt usor fortate si nu se ridica la asteptarile mele cand vine vorba de Bioware. Totusi, asta se aplica la NPC-uri mai putin importante. In conclzuie, avem un sunet de exceptie, fara drept de apel. si demonstreaza ca BioWare inca mai poate sa livreze jocuri foarte bine facute.

Per total, Dragon Age Inquisition este unul dintre cele mai bune jocuri ale anului. O poveste care te prinde, un gameplay care combina tot ce era mai bun la predecesori si adapteaza  cateva mecanici noi, dar cu unele lacune ici si colo. Multiplayer-ul nu este stralucit, dar pana la urma, nu stim un multiplayer de acest gen care sa primeasca premii pentru inovatie. Verdict: merita cumparat! O experienta demna de jocul anului, motiv pentru care este si nominalizat la acest titlu, si evident la sectiunile cel mai bun RPG, Sunet si Poveste.

REVIEW VIDEO IN ZONA IT DE VINERI 12 DECEMBRIE ORA 17.00 TVR1/TVRHD!

comments
 
Leave a reply »

 
  • Sebastian
    10/12/2014 at 12:56

    Bun review. Cateva mici corecturi:
    1. Este Skyhold, nu Skyloft. Honest mistake.
    2. Dragonii nu sunt exagerat de grei. Trebuie doar sa fii pregatit inainte sa te arunci la ei. Inarmat cu maximum de Health Potions (aveam 12 dupa un perk) si pe langa Regeneration Potion (sa fim serios, desi bombele sunt utile contra cannon fodder, nu fac absolut nimic impotriva dragonilor). Apoi, e bine sa ai pe *spoiler* Cassandra si Blackwall cu tine *spoiler*. Cu shield bash-ul lor pot distruge cu usurinta garda dragonilor, si daca mai baga si un Horn sa ajute restul party-ului la damage, cu atat mai bine. Ultimul ar fi un Mage. Aici e mai tricky. Poti sa aventurezi cu oricare Mage vrei, dar daca mai citesti pe net despre dragoni, afli ce natura au. Ca sunt slabi contra atacurilor de gheata, ei un mage cu maxim puncte in gheata, Cu asemenea tactica se pot infrange toti dragonii (10!).

    Perfect de acord cu partile rele punctate. Incercand o simpla intoarcere la 180 de grade, camera incepea sa se roteasca haotic de parca eram intr-un rollercoaster.

    Bun review, astept sa il video-ul.

    Răspunde

  • s3t3
    10/12/2014 at 21:25

    Dragon Age Inquisition nu este un candidat serios la titlul de “Jocul Anului”! ci e singurul candidat la

    titlul de “Jocul Anului”!

    Răspunde

  • JizZer JazerR
    13/12/2014 at 17:30

    bun review, ddar tot astept review lui AC Rogue pe youtube -_-

    Răspunde

  • Iuliaan Borceanu
    18/03/2015 at 16:47

    decît să dau banii pe așa ceva și să nu îmi folosească la nimic mai bine mă lipsesc😠 nu îmi ține loc nici de plată a facturilor nici de foame 😫

    Răspunde

Leave a Response