0 comments

Review Until Dawn – Merita sa te risti… sa-l joci!

by on 05/10/2015
 

Until Dawn este unul din cele mai bune jocuri psihologice pe care le-am jucat de cand ma stiu. Spun joc psihologic si nu horror, pentru ca Until Dawn se joaca cu psihicul uman, asa cum un slasher din filmele regretatului Wes Craven se joaca cu victimele sale, rezultatul fiind un titlu care o sa te faca sa iti pui niste intrebari despre cum vezi cu adevarat lumea din jurul tau si ce fel de individ esti.Until Dawn

In acest moment, este de departe unul dintre putinele jocuri de Playstation 4 pe care le putem recomanda cu mana pe inima fara doar si poate. Fara nici un fel de menajament, exclusivitatea celor de la Sony reusind sa ne capteze atentia. Ba mai mult, este visul let’s playerilor de pretutindeni, fiind la baza un „chose your own adventure game”, unde deciziile tale influenteaza felul in care jocul progreseaza, fiecare alegere putandu-se materializa intr-o succesiune de evenimente noi.Until Dawn

Sigur, nu are sute de finalitati, asa cum Supermassive Games s-au laudat, dar are indeajuns de multe incat sa faca din Until Dawn un titlu pe care sa il rejoci, si rejoci, dupa principiul: „Ce s-ar intampla daca nu faceam aia?”.

Asta este doar unul dinre motivele care recomanda Until Dawn. Este un joc bine gandit, in primul rand, si in al doilea rand, un alt lucru care il pune in topul listei de preferinte al unui pasionat al genurilor Horror si Thriller.

Avand in vedere ca orice mic detaliu poate strica povestea jocului, am ales sa discut extrem de putin despre naratiunea in sine si sa critic doar acolo unde trebuie criticat, cel mai mic detaliu dupa cel de-al doilea act dovedindu-se un spoiler major. Intreaga radacina narativa se bazeaza pe actiunile unor tineri (care banuim ca sunt de bani gata) cu un an in urma, in care doua surori gemene si-au pierdut viata intr-un accident tragic, din cauza unei glume stupide din partea prietenilor acestora.Until Dawn

Toate actiunile tale sunt ghidate de moartea celor doua, iar la un an, fratele lor te invita in aceasi cabana in munti, fara semnal la telefon, extrem de sinistra, in care doreste sa comemorati disparitia celor doua. De mentionat faptul ca toti tinerii sunt ferm convinsi ca tinerele fie au murit, fie au disparut in munti.Until Dawn

Chiar si asa, cei opt invitati descopera curand ca intreg muntele pe care se afla conacul nu este cel mai prietenos loc din lume, iar rezultatul fiind, o serie de evenimente care se supun efectului de fluture sau domino mai pe romaneste. Mai exact, orice actiune pe care o exerciti asupra jocului, se poate intoarce impotriva ta sau te poate ajuta, in functie de momentul in care o executi. Aici ma opresc cu povestea, de frica sa nu stric distractia cuiva.Until Dawn

In sine, intriga este un ansamblu de clisee din mai toate jocurile si filmele horror si jocul este constient de asta. Extrem de constient as putea spune. Din pacate pentru mine, care eram pregatit inca din primul act sa ii dau la genunchii moi, felul in care foloseste aceste clisee si cum le expune schimba perspectiva jucatorului asupra acestui gen. Avem casa bantuita, opt tineri sechestrati intr-un mot de munte izolat, un dement care ii urmareste, care aparent este ruda cu Alien sau Predator, nu sunt sigur, un azil abandonat, pamant sacru, indieni si lista este lunga. Mai lipsea pianul de la bunica si un final de genul: Majordomul este vinovatul! si lista este completa! Din pacate, dupa cum am spus si mai devreme, nu va lasati influentati de primul act al jocului. Intreg ansamblul narativ este un deliciu.Until Dawn

Titlul lucreaza la fineturi, la psihicul uman, se joaca cu el intr-o maniera unica, dovedind ca Until Dawn este jocul pe care David Cage a dorit sa il scrie toata viata, demonstrand ca genul inca are ceva de oferit, dar mai ales, avand un arc narativ atat de complex, incat atunci cand realizezi ca traduce un film horror intr-un joc aproape perfect, o sa ai un mic orgasm mental. Includerea unor mezzo-uri ce includ o analiza psihologica sunt absolut delicioase, fiecare dintre ele fiind din ce in ce mai infioratoare, scufundand si mai mult jucatorul in poveste.Until Dawn

Intreg arcul narativ este vedeta principala in Until Dawn! Povestea o sa te faca uneori sa musti din controller, sa iti para rau ca ai facut o alegere si tot povestea, la final, o sa te faca sa regreti sau sa aplauzi o actiune. Finalul jocului, dupa cum am spus, este influentat de cumulul general al deciziilor tale in joc, iar asta, combinat cu o succesiune de evenimente care iti vor face parul maciuca uneori, obligandu-te sa te ascunzi dupa canapea, faptul ca jocul taie in carne vie cand vine vorba de perceptie si stie clar cum functioneaza psihicul uman, o sa te bage in bâţâială in unele cazuri. Din pacate, daca este ceva care a reusit sa ma dezamageasca, este faptul ca Until Dawn, la un moment dat, se duce usor, usor pe aceasi carare pe care a apucat-o si Indigo Prophecy.Until Dawn

In principiu, daca ai jucat un singur joc Telltale Games, o sa stii cum sa joci si acest titlu, cu mentiunea ca uneori  este infiorator de incet.  Until Dawn are doua viteze: Incet si al dracu de incet, dorind sa iti arate fiecare cadru in detaliu, sa iti explice fiecare locatie si sa te puna sa explorezi fiecare cotlon.Until Dawn

De fapt, Until Dawn incurajeaza jucatorul sa inspecteze fiecare unghier al jocului, existand atat indicii care te pot ajuta sa intelegi mai bine povestea jocului, dar si o serie de toteme care iti ofera premonitii al unui potential viitor.Until Dawn

Ambele sunt imperative, un totem ratat sau un indiciu lasat in urma din neatentie iti poate gatuii intelegerea povestii. Bine, pe de alta parte, totemele sunt de departe cea mai interesanta mecanica din joc. Nu numai ca sunt acolo sa iti contureze experienta, dar fiecare dintre ele iti ofera o viziune bazata pe un spectru clar de premonitii ce invoca Death, Guidance, Loss, Danger si Fortune, fiecare incercand sa te faca sa iei o decizie. Daca ele sunt sau nu corecte, asta ramane jucatorul sa decida, dar sunt acolo sa se joace cu psihicul tau.Until Dawn

Jocul este deliciul oricarui student la psihologie, multe dintre practicile folosite in timpul unei sedinte de psihanaliza gasindu-se in el, asta insemnand ca jocul iti analizeaza fiecare miscare si actiune, reactionand ca atare. Combina asta cu o camera statica, un personaj care are viteza melcului turbat si o locatie care te face sa iti musti buzele, si rezultatul este un gameplay extrem de bine pus cap la cap, care, din pacate, sufera de o singura problema: Apasa butonul corect la momentul indicat de joc. Acest sistem Quick Time Event, care pare sa nu doreasca sa lase in pace consolele este nu abuzat in acest joc, dar, din fericire, nu este atat de prezent in Until Dawn. Sigur, apare cand iti este lumea mai draga, uneori pe neasteptate, dar functioneaza in contextul jocului. Cel putin marginal.Until Dawn

Un alt aspect care merita mentionat este camera statica amintita mai devreme, care, pare sa fie un omagiu adus jocurilor horror de alta data, precum Silent Hill, creatorii implementand aceast gen de incadrare pentru a obliga jucatorul sa vada jocul asa cum au dorit ei sa il perceapa. Si functioneaza senzational in acest caz.

In jocurile video, mai ales in thrillerele psihologice, cu un dement care iti sufla in ceafa, acest gen de perspectiva schimba intreaga perceptie asupra mediului, oferind studioului sansa de a face jucatorul sa vada exact ceea ce doresc acestia sa prezinte. Cum a fost scena cu scara din Metal Gear. Ba mai mult, cu aceasta camera statica implementata, Supermassive Games nu au reusit sa limiteze jocul, un lucru pe care nici eu nu cred ca il spun, avand in vedere ca in trecut o camera statica era cel mai mare cosmar al meu, dar aici functioneaza perfect. Mai adaugi aici si efectul de domino, care te penalizeaza sau te rasplateste pentru un buton ratat la timpul oportun sau pentru o reactie rapida si avem un joc gandit extrem de bine. Toate astea pentru a tine in viata opt copii de bani gata pana la rasarit.Until Dawn

Relatiile dintre cei opt sunt extrem de bine conturate, existand chiar si un panou dedicat pentru fiecare in parte, acestia avand afinitati fata de alte personaje, trasaturi clare de caracter, minusuri si plusuri bine definite, iar acestea se integreaza perfect cu jocul. Pe langa asta, deciziile tale influenteaza nu numai jocul in sine, dar si relatia cu restul personajelor, adaugand ceva complexitate in plus jocului, pe langa ceea ce am enumerat mai sus.Until Dawn

Sunt probleme? Din pacate da! Din fericire una singura! Ca in mai toate jocurile choose your own adventure jocul te lasa sa controlezi personajul, sa iei decizii importante si tot asa, doar ca la un moment dat preia haturile si te pune in situatii limita, pe care tu, jucatorul, le vezi cale de o posta. Sunt atat de evidente, incat iti aduc aminte de toate cliseele din filmele horror, precum cortina de la dus, zgomotul din fundal si usa care scartaie, pe care personajul tau trebuie sa se duca sa le investigheze pentru ca asa dicteaza jocul. Treaba ta fiind sa iesi din beleaua in care te-a bagat jocul.Until Dawn

Este scuzabila aceasta decizie de design totusi, avand in vedere ca jocul trebuie sa aiba si un element de suspans, nu de alta, dar daca ai putea sa pleci din cabana in primul act, cum dai cu nasul de primul pericol, jocul s-ar termina mult prea repede.

Cu toate ca aceasta afirmatie s-ar putea sa nemultumeasca cativa utilizatori, cele aproape 30 de cadre constante ale lui Until Dawn nu m-au deranjat cu nimic. In contextul jocului si felului in care este alcatuit, nu am simtit nevoia unor 60 de cadre. Lucru pe care nici eu nu cred ca il spun, dar este adevarat. Sigur, ar fi fost un plus ca titlul sa aiba 60 cadre pe secunda, dar, pana la urma, nu este imperativ. Deranjant este cand numarul cadrelor afisate scade sub 20, atunci simtindu-se diferenta, mai ales in timpul secventelor cinematice.

Acum ca am trecut peste discutia cu numarul de cadre, care merita abordata, trebuie precizat un singur lucru: Until Dawn arata senzational! Jocul este animat absolut superb,  Supermassive Games realizand unul dintre cele mai aratoase jocuri de pe console in acest moment. Nimic nu pare nelalocul lui. Asta pana cand te uiti la dintii personajelor si la gura acestora, care sincer sa fiu, uneori sunt mai inspaimantatoare decat povestea jocului. Inca nu au ajuns atat de departe incat sa ofere acel realism, aflandu-se inca in Uncanny Valley dupa parerea mea.Until Dawn

Dintii sunt mult prea albi, prea perfecti, uneori dandu-mi impresia ca imi zambeste o cutie de tic-tac, nu un personaj din Until Dawn. Secventele cinematice pe de alta parte, au si ele probleme, uneori sunt incosistente, avand o animatie care te face sa iti aduni falcile de pe jos, iar in alte momente ai impresia ca cineva din departamentul de modelare 3D a cam dat rasol.

Dar mai mult de atat de care sa ma plang nu am gasit. Lumina in joc este senzationala, indiferent ca vine de la o lanterna sau de la un opaiţ uitat de lume intr-un fost azil de nebuni. Animatia este un deliciu in miscare, uneori dupa cum am spus, dar in proportie de 90% din joc este extrem de bine realizata, iar locatiile… locatiile o sa te faca sa iti musti unghiile si sa te gandesti de doua ori daca vrei sau nu o cabana la munte. Asta ca sa nu mai spun ca sunt momente tensionate piperate cu cate un jump scare mic, pentru a ridica adrenalina la cote ametitoare.

Cat despre muzica si actorii vocali, pot sa spun un singur lucru! Inger, ingerasul meu…! Daca intelegeti unde bat. Muzica, subtila, aleasa bine, cu tonuri sinistre si alerte exact cand trebuie, pleaca atunci cand trebuie, subliniind si imbogatind atmosfera intr-un mod unic. Zgomotele de fundal sunt fine, fara sa para prea evidente, iar actorii vocali, am impresia ca in mod intentionat si-au redat personajele ca si cum s-ar afla intr-un film horror de categoria B din ani 80, asta pentru ca refuz sa cred ca Brett Dalton, care il interpreteaza pe Michael in joc nu are abilitatile actoricesti sa redea groaza sau frica. Actor pe care il stiti sigur din Agents of S.H.I.E.L.D. Until Dawn

In concluzie, merita cumparat Until Dawn? Raspunsul este simplu: DA! Un da cat se poate de rasunator. Este de departe cel mai bun Horror Thriller pe care l-am jucat pana in acest moment si nu putem decat sa il recomandam. Sigur, are minusuri, dar sarind peste ele, este constient de ceea ce este, ba mai mult, face o treaba buna in a te aduce inapoi sa incerci o noua aventura in universul realizat de  Supermassive Games. Univers care te poate tine cu ochii in televizor pana la rasarit uneori.