0 comments

StarCraft 2 Legacy of the Void Review – Incheierea apoteotica a trilogiei!

by on 02/12/2015
 

StarCraft 2 Legacy of the Void, titlul de final al trilogiei Starcraft II s-a lansat de mai bine de 2 saptamani si reprezinta la ora actuala singurul titlu RTS de mare anvergura, genul RTS devenind treptat unul din ce in ce mai ‘de nisa’, pe o piata dominata autoritar la ora actuala de MOBA-uri si Shooter-e. Iar fanii infocati ai RTS-urilor au asteptat cu nerabadare acest titlu o perioada indelungata de timp.

Jocul completeaza povestea celor trei rase cu introducerea perspectivei civilizatiei Protoss, ce a fost adusa in pragul anihilarii totale dupa razboaiele cu Terranii, Zergii si fanaticii ce il servesc pe Amon, zeul intunecat ce intentioneaza sa casapeasca toata galaxia si sa opreasca ciclul nesfarsit al ascensiunii Xel-Naga. In principiu, lucrurile nu s-au schimbat atat de mult.

Din respect pentru privitorii si cititorii nostri, acest review nu va contine o analiza amanuntita a povestii initiale, ci doar niste concluzii despre naratiune si felul in care povestea este intregita de acest capitol… sau nu.

Acum, la doar doua ore dupa terminarea campaniei, pot spune cu mana pe inima ca Legacy of the Void este de departe cel mai matur si mai noire capitol din istoria Star Craft Broodwar. Accentele tragice, uneori chiar meschine, definesc aceasta istorisire finala a ultimului capitol din Star Craft 2. Si, cu toate ca nu pare, fiecare moment, cat de mic, odata pierdut, se poate dovedi o ruptura in lantul narativ al povestii, jucatorul pierzand un detaliu important. Asa cum am patit eu in cazul unui anumit Dragoon, de nu am inteles cum a aparut in poveste!

Exista momente in care o sa stai pe marginea scaunului si o sa iti rozi unghiile de emotie, asa cum exista momente, mai ales spre finalul campaniei, cand o sa ai cateva clipe in care o sa iti vina sa spargi monitorul. Una calda, una rece, in functie de cat de mare fan al folclorului StarCraft esti. Un lucru este precis: povestea, din punctul nostru de vedere, ajunge la o concluzie tragica, dar justa, fiind clar inca de la bun inceput unde a dorit Blizzard sa aduca naratiunea. De altfel, recomandam privitorilor si cititorilor nostri sa incerce acest joc, dupa ce au trecut inca odata prin jocurile precedente. Doar atunci poti sa intelegi cat de mult s-a intins povestea si cat de multe intrigi si substraturi se ascund inca din primul StarCraft. In concluzie este un final senzational.

În timp ce campania single-player a jocului este, evident, o componenta foarte importanta, multiplayerul este ceea ce va toca timpul majoritatii fanilor. Asadar am simțit că este corect ii acordam acestui segment o atentie sporita.

Toate cele trei factiuni au primit doua unitati noi. Protoss-ul a primit Adept-ul si Disruptor-ul, Adeptul fiind o noua unitate extrem de utila pentru un rush la drone, iar Disruptor-ul in tandem de exemplu cu Adeptul se poate dovedi o unitate extrem de valoroasa. Teranii primesc si ei Cyclone-ul si Liberator-ul, doua unitati gandite pentru un singur lucru: sa iti hartuiesti inamicul si sa il faci sa planga precum un copil mic, mai ales in momentul in care ti-ai dropat un Cyclone si un Liberator in spatele dronelor lui. Cad despre zergi, avem Ravager-ul si Lurker-ul, doua unitati extrem de populare si ele, evident atac range si la sol.

Pentru a face o mica paranteza, cele trei rase au primit cate doua unitati destul de interesante, care schimba dinamica mai mult sau mai putin, depinzand foarte mult de tactica aleasa. Oricum, putem afirma ca un pic de diversitate nu strica. Sunt toate dupa acelasi calapod. Unitate range, care are atacuri burst si infanterie cu atacuri la sol si o abilitate mai cu ciucurei. Repetam, schimba dinamica, dar parca ne-ar fi placut sa vedem niste modificari in modul in care interactionezi la nivel de Macro Management nu de Micro Management. Parerea noastra, a nu se da la gioale!

Multiplayer-ul din LotV schimba sesizabil mecanica de joc de pana acum si spera sa apeleze atat la gamerii noi, cat si veteranii RTS, fără a schimba prea mult ceea ce a facut din Starcraft un fenomen atat de mare.

Există două moduri de joc cu totul noi, concepute pentru atragerea gamerilor mai ‘casual’ – care in mod normal ar juca numai componenta single-player a jocului – pentru a da o sansa multiplayerului. Intai de toate, misiunile co-op sunt o idee fantastică. La urma urmei, campania StarCraft II este foarte bine realizata, asa ca idea de a executa misiuni co-op cu un prieten in regim de campanie e una foarte buna. Din păcate, cei care se asteapta la o campanie multiplayer in adevaratul sens al cuvantului vor fi dezamagiti.

Intreaga componenta multiplayer contine doar 5 scenarii, iar acestea sunt proiectate in jurul unei activitati gen „construieste o baza si opreste chestia asta”. Un scenariu te pune sa distrugi trenuri ce calatoresc dintr-o parte a hartii in alta, scenariu copiat fatis dintr-o misiune din Wings of Liberty. O alta misiune te solicita sa distrugi mai multe arme de asediu Zerg inainte ca ele sa distruga o baza neutra.

In schimb, abilitatea de a juca si a creste in nivel in rolul a mai multi eroi diferiti, fiecare cu abilitatile lor unice si cu unitati, adauga ceva variatie extrem de necesara. Cu toate acestea, lipsa unei povesti reale sau a unor scene de prezentare intre cele cinci misiuni scurte inseamna ca acest mod de joc nu va fi mai mult decat o distractie temporara.

E misto ca s-a adaugat aceasta componenta care n-a fost acolo înainte și e ceva ce fanii au cerut, dar se simte într-adevăr muncita doar pe jumătate. In loc de a se simti ca un mod nou oficial de la Blizzard, se simte mai mult ca opera unui fan din modul Arcade (si chiar si in Arcade, unele din hartile oferite de fani sunt de un nivel de complexitate si polish de invidiat).

Din fericire, celalalt mod de joc prietenos pentru incepatori, modul ‘Archon’, salveaza mult din misiunile co-op lipsite de stralucire. Dacă v-ați uitat vreodată la meciuri competitive de StarCraft, v-ați gândit poate că, probabil, ai avea nevoie sai fii două persoane în același timp pentru a juca la același nivel la care joaca profesionistii. Ei bine, acum se poate! În modul Archon, doi jucători controlează o singură echipă, care se confruntă cu una, două, sau trei alte „echipe de doi”.

Având, de exemplu, un jucator care pune accentul pe construirea bazei, în timp ce altul comanda trupele,  usureaza foarte mult sarcina de joc a celor neobisnuiti de a fi conștienți de fiecare lucru mic ce se întâmplă. Este, de asemenea, o modalitate foarte bună pentru profesioniștii care vor sa antreneze alti incepatori. Daca partenerul tau este un jucator calificat, te poate invata strategii in timp real, și poate să preia comanda, dacă invatacelul începe să fie copleșit.

Singurul dezavantaj real al acestui mod poate fi faptul că este aproape imposibil de a face treaba buna fără a avea partenerul in voice-chat. Pur și simplu nu este genul de mod care poate fi apreciat cu orice jucator aleator – ai nevoie de cineva care poate comunica bine cu tine. Ar putea ajunge un mod de joc ‘la plesneala’, care nu va vedea cu adevărat meciuri competitive serioase, dar modul Archon e o metoda fantastica de a usura tranzitia jucatorilor catre natura incredibil de complexa a multiplayer-ului din Starcraft II.

Dar în timp ce acest lucru este o veste buna pentru jucătorii ocazionali, ce ne facem cu toti fanii dedicati care fac rush cu Zerg inca din mileniul trecut? Blizzard nu i-a uitat nici pe acestia! Cel mai semnificativ plus pentru ei este noul mod de turneuri automate. Da, alpinismul pe Ladder pentru a obtine acel titlu de Grand Master poate fi distractiv, dar e usor sa te epuizezi si sa renunti.

Poti, ca mine, sa incerci sa participi pe la turnee locale pentru a-ti perfecționa abilitățile, dar ele sunt atât de rare, incat nu e fezabil. Turneele automatizate rezolva asta, permițând jucătorilor de toate gradele și nivelurile de calificare sansa de a experimenta fiorul unui turneu.

Turneele au loc la intervale regulate. In timpul lor, participanții sunt asezati în mod automat împotriva unui grup de jucători de nivel similar, care se pot bucura de meciuri competitive din confortul casei lor. In timp ce se asteapta pornirea unui meci de turneu, se pot juca alte moduri de joc, iar cand iti vine numarul, iti joci meciul si esti fie eliminat, fie treci la nivelul urmator. Sistemul de matchmaking este bine pus la punct, si rareori se intampla sa fii asezat cu cineva semnificativ peste nivelul tau de skill.

În ceea ce privește multiplayer-ul standard al jocului, Blizzard n-au intervenit prea puternic. Momentan echilibrul jocului e foarte precar, si modificari prea mari intr-o directie sau alta pot da totul peste cap. Doar sase unitati sunt noi, doua pentru fiecare rasa, si toate sunt proiectate sa acopere slabiciuni ale rasei respective.

Modificarile aduse sistemului economic, iar aici ne referim la partea in care aduni resurse si manageriezi distributia lor, sunt mai mult decat bine venite. Acum ai mult mai putine resurse in baza de start, iar ritmul jocului a fost accelerat simtitor, avand mult mai multi lucratori *drone, SCV-uri sau Prove inca de cand ai inceput sa misti cursorul pe ecran. Astfel, se descurajeaza statul in baza si fortificatul pana la loc comanda, cu toate ca se poate practica acum.

Deci, merita Legacy of the Void din punct de vedere al multiplayer-ului? Jucatorii seriosi probabil l-au achizitionat numai pentru a continua sa participe in Ladder-ul de 1v1. Pentru cei mai putin investiti in joc, se poate considera ca puteti juca cu noile unitati si moduri de joc de multiplayer in mod gratuit prin mecanica de „Spawn” cu ajutorul prietenilor, nu e nevoie sa cumparati jocul doar pentru multiplayer.

Sunt foarte putine momente in care te poti plange despre cum se aude sau se prezinta StarCraft 2 Legacy of the Void. Blizzard au fost neasteptat de atenti cu acest titlu, iar din punct de vedere grafic, jocul arata senzational. Bine, pentru un RTS, dar chiar si asa, sunt momente in care te pierzi in frenezia de culori, imagini, actiuni si sunete de pe ecran. Este ceva pe care numai directia artistica a seriei StarCraft a reusit sa o faca: si anume, sa iti atraga atentia doar prin niste mici elemente vizuale. Sunt indeajuns de bine structurate si definite pe ecranul tau incat sa poti sa faci diferenta intre un Zelot si un Adept, de exemplu. Mici insertii vizuale in alcatuirea fiecarei unitati sunt acolo pentru ca jucatorul sa poata sa isi delimiteze mult mai usor vizual, unitatile. Acelasi lucru se poate spune si despre clipurile cinematice, care in unele instante m-au lasat ca la dentist: mut si fara muzicuta!

Am mai spus asta in trecut si o sa o spun si acum: Blizzard si Square-Enix stiu sa faca cinematice, dar de aceasta data Blizz s-au intrecut pe sine. Cat despre final, acesta o sa lase un gol in stomacel la cativa dintre voi. La fel cum si muzica din joc o sa iti pompeze adrenalina cand este cazul, mai ales in timpul luptelor de proportii. De asemenea, va sublinia subtil unele emotii din timpul unui moment tensionat. Totul este ales in asa fel incat sa complementeze un alt aspect al jocului din punct de vedere sonor si grafic, lucru care nu o sa mire pe nimeni. Iar daca nu v-am convins, uite aici o mostra…

Pe final: Merita StarCraft 2 Legacy of the Void? Daca poti sa o tolerezi pe Tinker Bell Kerrigan, iti plac povestile bine scrise si ai sa zicem … o luna libera pentru a mesteri si descoperi toate strategiile si intrigile de fundal, ester egg-urile si alte elemente, atunci este jocul perfect pentru tine. Legacy of the Void se poate recomanda indiferent ca esti sau nu fan RTS. Este un joc senzational, o inchiere care merita spusa si putem spune ca este si un candidat solid la jocul anului, RTS-ul anului si cea mai buna prezentare si poveste! Asa ca doar asta il recomanda pentru oricare dintre voi!